Vai, nenorocită țară, zile rele-ai mai ajuns!A lor gheare-nfipte-n pieptu-ți fără milă l-au străpunsȘi-n bucăți împart, infamii, carnea ta, avutul tău!Tot ce s-a găsit pe lume mai stricat, mai crud, mai rău,Ăști nemernici fără suflet, fără nici un căpătâi,Țin a tale zile-n mână, ș-a ta cinste sub călcâi.Și călări pe tine, țară se cred zei aceste bestii,Cum se cred ades copiii împărați călări pe trestii.Ei sunt mari și tari, și nu au nici rușine, nici sfialăCă-ntr-o zi, poate, urmașii le vor cere socotealăDe-a lor fapte. Ce le pasă? Lopătari la cârma țăriiSunt stăpâni pe vas, pe vânturi și pe valurile mării!Și când cugeți c-acești trântori, astă haită de samsaraPrin tertipuri și prin intrigi au ajuns puternici, mariȘi când vezi pe-a vieții scară unde-au fost și unde sunt,Când îi vezi cu ce mândrie, cu ce ochi semeț și cruntPrivesc azi din înălțime spre norodul tăvălitÎn mizeriile în care ei, călăii,