Oboseală cruntă. 

Task-uri, deadline-uri, oameni ca obiecte, target-uri, obiective, deplasări, evaluări, examinări, buget, profit, pierderi - au devenit toate etc-urile ultimelor două luni. Cele mai aglomerate luni, în care m-am chinuit din răsputeri să nu uit că exist. 

A fost o luptă crîncenă, pe care am pierdut-o. Am pierdut deci contactul cu ceilalți și cu mine; cu tot ce reprezint atunci cînd nu mă ocup de etc-uri. Am pierdut inclusiv contactul și controlul cuvintelor. Nu am mai putut să scriu, ba la un moment dat uitasem de dealul meu cu dor. 

Era lesne de înțeles că nu aveam cum să cîștig. Și atunci am visat la ziua fără deadline. Acum, aproape că am ajuns la ea. Și încerc, deci, să recapăt controlul.

 Totuși, încă nu-mi vine să scriu. 

Mi-ar fi plăcut să las aici ceva despre atît de intima carte Eu sunt ținta în care Diana Turconi l-a intervievat pe fascinantul Geo Bogza în ultimul