Strâng gratiile în mâinile arzând Și lacrimi reci îmi mângâie obrajii, Ca un executabil ‘n fața ultimei țigări Deschid larg ochii pentru prima oară.

Ce văd? Tot o celulă dincolo de gratii!

O periuță ofilită lângă robinet, Deasupra ei m-orbește soarele-n oglindă, Pe ceafă-l simt întâia oară-arzând, Din spate chicotesc copiii, Mă-întorc trezit și fug cu inima în gât, Din spate-un râs fetid Să nu m-ajungă.