Traim din amintiri, hibernam în vizuinaUnei frumoase intamplari, care se-ndeparteaza.Intre vinovatie si – asteptare.Cam acesta e cadrul. Nu se poate schimba nimic.Asteptam cu mana streasina la inima.Si ce rar se vede ceva în zare.Dar trebuie să ne pastram calmul.“Nu se lipeste mancarea de mine” – ziciUite-asa nimic n-are gust, când santem despartiti.

Sinul tau mă doare.Cum taie laptele foamea, brusc,