Iesirea din “pestera”

Am invatat sa ma iubesc. Stiu ca e prea tarziu si trebuia de foarte mult timp sa ajung la stadiul acesta, dar nu ma poti condamna. Mi-am intarziat dragostea fata de propria-mi fiinta pentru ca am fost prea ocupata sa ii iubesc pe cei din jurul meu. In momentul in care toti cei pe care eu i-am iubit mi-au lasat timp sa fiu singura, am simtit ca ceva imi lipseste. De fapt, ceea ce imi lipsea era… eu.

Eu sa imi spun ca sunt frumoasa, ca sunt capabila sa trec peste probele sportive cu brio, ca pot sa ma privesc in oglinda si sa zambesc. Nu (mai) am nevoie de cineva anume care sa ma faca sa zambesc. Am reusit! M-am regasit in sfarsit dupa o ratacire de 4 ani. Si ce daca tocmai acum? Poate ca a asteptat momentul cel mai potrivit sa apara pe un covor rosu, intr-o primavara.

Tu stii cum e sa simti ca te iubesti? Furtuni s-au nascut in mine si s-au combinat fara nici cel mai mic semn de mila fata de mine. Ele si-au continuat preludiul, eu am continua...