Te vreau fără aureole,Cu multe semne de întrebare,Cu mâini rebele în căutare,Născute, parcă, într-ale mele.Cu golul și cu fremătarea,Roadele mele cresc mai dulci,Iar dorul, subțiindu-și calea,Scobește un umăr ca să-l culci.În locul fără de pereche,Ușor, am deveni risipă;De-am fi aduși pentru o clipă,Să legăm rosturile cu taina.De aceea curge înțelepciune,Pe frunți fără aureole;Iar timpul nu mai are numeDe grec răpus printr-o minune.
(1. Cât de frumos a trecut timpul peste chitaristul meu drag, Jesse Cook! M-a cucerit cu un singur cântec, "Closer to madness", cu parfumul lui de noapte roșcată.
2. Violonistul Chris Church se află sub aceeași stea a intensității.)