inspir,
expir…
totul e banal,
sau anormal…
aştern gânduri,
peste rânduri.
ochii îi deschid,
doar ca să-i închid…
e două,
şi plouă…
rătăcesc în jur,
totul e obscur…
e prea mult,
dar ascult.
şi lumea minte, minte…
în marea de cuvinte…
(Hrisostom Filipescu)
