Adie un vânt de nemurire,
Purtat pe aripi transparente,
Iar neguri, cunoscute mie,
Vor deodată să se îndrepte.
Cred că voi rămâne trează
Și voi recunoaște darul pregătit
De mâini mărețe și fără de păcat;
Îl voi atinge și nu o să se spargă,
Căci inima mea a învățat să fie pradă
Fericirii ce-o prinde de picior.