Postat Maria
Se povesteste ca intr-o zi, un tanar s-a oprit in
centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are
cea mai frumoasa inima din lume. Nu dupa mult timp, in jurul lui
s-au strans o multime de oameni care ii admirau inima: era intr-
adevar perfecta! Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa
inima pe care au vazut-o vreodata…
Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa
se laude singur cu ea. Deodata, de multime s-a apropiat un
batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru
sine:
– Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu
frumusetea inimii mele!
Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima
batrnelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce
indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale
carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de
cicatrice, si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu
altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire
dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar
colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc in loc lipseau bucati
intregi, lasand sa se vada rani larg deschise, inca
sangerande.
-Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi
sopteau uimiti oamenii.
– Cred ca glumesti, spuse tanarul dupa ce a examinat
atent inima batranelului. Priveste la inima mea, este perfecta! Pe
cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.
– Da, a spus bland batranul. Inima ta arata perfect, dar
nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare
cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit
dragostea mea: rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de
langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui,
ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca
bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase,
pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de
dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am
daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in
schimb, nici macar o bucatica din inima lor… Acestea sunt ranile
deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau
implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani
sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o
am pana si pentru acesti oameni. Cine stie, s-ar putea ca intr-o zi
sa se ntoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din
inimile lor… Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata
frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald
batranelul.
Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in
lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batran, a rupt o bucata din
inima lui perfecta si i-a ntins-o cu maini tremurande. Batrnul i-a
primit bucata si a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din
inima brazdata de cicatrice si i-a intins-o tanarului. Se potrivea,
dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam
colturoase.
Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar
care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva
perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranului. Cei doi s-au
imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la
drum.
Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu
o inima intreaga in piept… O inima perfecta, dar lipsita de
frumusete…
Inima ta cum este?
O poti imparti cu altii?
