iubito
timpul se răsfață în agonie atunci când ochii mei
se hrănesc cu simplitatea ta
și dragostea scrijelește tăceri frumos mirositoare
pe trupurile noastre
timpul se răsfață în agonie atunci când ochii mei
se hrănesc cu simplitatea ta
și dragostea scrijelește tăceri frumos mirositoare
pe trupurile noastre
din tumultul de realități ascunse în palma
ta
doar viitorul are piatra de temelie așezată
la vedere
pe când buzele mele reneagă negrul zilelor uitate
iubito
am lepădat trecutul încredințându-mă
în albul pielii tale
