Această perioadăaduce cu ea și o altă îngrijorare.
Mulți dintre noi încercăm să ne convingem rudele mai în vârstă să
rămână acasă și să își formeze noi rutine.
Pentru a putea gestiona această situație este
nevoie să înțelegem modul în care ei se simt.
Putem folosi exemple din viața noastră,
spunând : ”Nici eu nu am mai ieșit din casă”- acest
lucru arată solidaritate.
Să le reamintim că autoizolarea este doar o măsură
temporară, iar dacă pot tolera această perioadă, atunci este foarte
probabil să fie bine.
Să nu-i bombardăm cu cifre despre moarte - am
putea ajunge să le provocăm supărare, îngrijorare și
anxietate.
Să îi întrebăm ce au nevoie și să-i asigurăm că ne
vom ocupa de asta.
Persoanele în vârstă susțin că au „văzut totul” și
își protejează răspunsurile în circumstanțe noi - și de obicei asta
funcționează pentru ei. Înțelepciunea dobândită duce la convingeri
înrădăcinate, iar flexibilitatea cognitivă se reduce cu
vârsta.
Este important să oferim sprijin practic și
emoțional și să nu întrerupem comunicarea cu ei. Comunicarea
constantă sporește sentimentul de siguranță.
