Mister President, nea Donalde!
În primul rând, felicitări că te-ai ales în funcție, să
fii sănătos și s-o uzi, să nu se rupă:)
Mi-a plăcut cum ai trimis-o acasă pe Hillary, ca să mai
echilibrăm oleacă balanța, că nu știu cum să zic, ne-a cam subjugat
matriarhatul. Merkel, cancelar în Germania, May- premier în Marea
Britanie, de parcă nu era de ajuns Elisabeta, colega ei - Margareta
a Danemarcei, președinta Lituaniei - Dalia
Grybauskaite, Erna Solber -
prim-ministru în Norvegia și președinta Croației -
Kolinda Grabar-Kitarovic, asta ca să mă limitez
la Europa.
Apropo, dacă ai vrut să eviți chestia asta în Franța, te
anunț că nu prea ți-a ieșit.
Asta e, măcar putem spune că europenii nu sunt misogini,
în ce privește politica. Nici în România nu stăm mult diferit,
pentru că bărbații doar au impresia că au puterea, de fapt
conducerea e la un sistem condus de Codruța, Gabi, Olguța, Alina,
Raluca, Elena, ca să dau doar câteva exemple.
Dar, destul cu atâta politică. Să trecem la ce mă
interesează.
De ce te deranjez?
Eu sunt un mare fan al filmelor de comedie, în special
al serialelor de comedie atât de apreciate de publicul
larg.
Problema e, că deși încep bine, atrag publicul, au
actori amuzanți, scenarii interesante și regizori inspirați, pe
parcurs se diluează, devin anoste, trag de clișee, precum un câine
de o un gheată veche, de ne întristăm și ne enervăm.
M-am gândit mult: oare cum se întâmplă nenorocirea
asta?
Să luăm, de exmplu, Familia
Bundy:
A început frumos și chiar revoluționar, cu un tip ratat,
dar amuzant, care are de tras de pe urma unei neveste leneșe,
ahtiate după sex, hrăpărețe și egoiste. Plus o fiică proastă, care
arată bine și este deschisă la relații amoroase cu aproape oricine.
La care se adaugă un băiat, rebutat fizic, dar inteligent, chestie
care nu-l ajută deloc să aibă, și el, o prietenă. Pe parcurs, Al
devine și mai ratat, dar femeile devin deștepte și chiar pozitive,
ceea ce face serialul să eșueze, mai ales după ce actrița care o
joacă pe vecina - femeie de carieră, asexuată și insuportabilă,
începe să conducă unele episoade. Serialul moare jalnic, ca o gumă
mestecată de mai multe ori.
Să luăm alt caz: Doi bărbați și
jumătate:
N-o mai lungesc: Charlie: afemeiat, alcoolic, amuzant.
Walden: cuminte, deștept, plictisitor. Femeile din film: femei de-o
noapte sau scorpii.
Ce-a ajuns?
Cred că a fost cea mai proastă idee să-l aducă pe Ashton
Kutcher în film. Adică un sex-simbol trebuia să șteargă impresia
unui alt sex-simbol. Preferatul damelor trebuia să-l facă uitat pe
preferatul bărbaților. N-a putut. Pe lângă Walden Schmidt, toate
celelalte personaje au devenit deștepte și pozitive, mai ales cele
feminine. Evelyn Harper - pozitivă. Rose - pozitivă și divă. Missy
(Miley Cirus) - celebritate, mă-nțelegi, băgăm bani, aducem vedete,
prostim fraierii, care uită să râdă, dar cad pe spate când văd ce
șmecher e Chuck Lorre.
Dintr-un serial genial și misogin, a ajuns un eșec
scump, lamentabil și ovarizat, ca să mă exprim
academic.
Începi să vezi cum stă treaba?
Hai să-ți mai zic una: Teoria Big
Bang.
Ia uită-te un pic la poză. Care sunt proștii și care
vedetele? Începi să înțelegi ce-ți explic? Cum naiba l-au feminizat
și pe ăsta? Era o comedie cu tocilari și o blondă proastă (clișeu,
știu). Acu’ blonda e chiar cultă și spirituală. Nu mai râde nimeni
de ea. Nu mai râde nimeni la serialul ăsta.
Dragă Donnie,
Toate speranțele mele sunt la tine.
Mai știi, cred, că stau la bloc. Cel puțin iarna și când
plouă, n-am altceva mai bun de făcut decât să mă uit la comedii,
preferatele mele. Dar, la ce au ajuns comediile astea, mă tem că
dau în depresie. Mai nou, ăștia clasifică drept comedii dramele de
familie cu probleme femeiești. Mi-e și frică să mă
uit!
Ce vreau de la tine: nu mai lăsa organizațiile feministe
și coteriile hollywoodiene să se mai amestece în comediile reușite.
Lasă buna tradiție misogină să ne distreze și să ne mai deconecteze
de la realitățile astea sumbre și prevestitoare de rău. În viețile
noastre nu suntem oameni răi. Cinstim femeile și le respectăm.
Considerăm că ne sunt egale, ba chiar le susținem în funcții de
conducere. Dar, ne mai distrăm și noi când ne amuzăm pe seama
rigorilor sociale și tabu-urilor corecte politic.
Umorul e un simptom al inteligenței. Te rog, nu-i lăsa
să ne vindece!
