Jose Saramago, Intermitentele mortii

De mult nu m-am mai simtit asa bine in compania unui scriitor. Citeam si simteam ca am in fata ochilor un scriitor al naibii de inteligent, de la care pot invata o multime de lucruri. Citeam si simteam ca sint intr-o cafenea plina cu fum de tigara de vorba cu Saramago. Citeam si simteam ca am in fata mea persoana care as vrea sa fiu. 
Ii iubesc inteligenta, jovialitatea, ironia amara si ateismul. 
Daca nu reincepem sa murim, nu vom avea viitor. 
Ii iubesc si muzica si chiar am citit cartea pe fundalul muzical propus de Saramago. 
[...] un muzician, un violoncelist, un artist care se straduieste sa ajunga sa cinte in mod demn suita numarul 6, opus o mie doisprezece, in re major, de bach, este de parere, spuneam, ca nu e bine ca un muzician, un violoncelist, un artist sa fi venit pe lume pentru a aduna de pe jos rahatii inca aburind ai ciinelui sau sau ai oricarui altuia. Nu este potrivit, bach, de exemplu, spuse acesta intr-o zi stind de vorba cu s...