Capitala Malaeziei, Kuala Lumpur (orasul din noroi) numara
aprox. 1.9 milioane locuitori. Unii barbati, altii femei, altii
indecisi inca - o sa intram in detalii ulterior.
Am stat mai mult decat am preconizat aici pentru ca am anulat vizitarea parcului national Taman Negara din motive meteorologice pe un fond de oboseala-lenesa alimentata de tariful de 2,9 EUR pe noapte de cazare, cel mai ieftin de pana acum. Asa ca am apucat sa ma familiarizez mai bine decat speram cu aerul local.
Daca o noapte de cazare este 2,9 eur, asta nu inseamna insa ca si restul sunt la fel. Moneda este ringitul malaezian, care oarecum echivaleaza cu RON-ul, 1eur = 4 ringiti. Nivelul preturilor la aproape orice este ca la noi prin magazine, restaurante (in afara de McD unde e pomana). As putea spune chiar ca K.L. este fratele geaman al Bucurestiului intr-un univers paralel. Ma rog, atat de paralel incat da in Asia de SE. Malaezia este o tara cu resurse semnificative de petrol, pe care insa a stiut de la bun inceput sa le exploateze. Compania lor nationala, Petronas (care a construit si turnurile gemene) figureaza pe locul 80 in Fortune Top 500 iar punctele de desfacere sunt omniprezente. Ideea este ca au bani publici si cumva nu se fura, ci se folosesc la infrastructura si servicii sociale. O fi religia, o fi caldura si umezeala, o fi mancarea .. habar n-am. Cert este ca au drumuri impecabile, autostrazi perfecte, semne in Bhasa si engleza peste tot, circuit de F1, lista poate continua.
Hostelul nostru de data aceasta este situat in Chinatown. Si ce placere :) Unii spun despre Kuala Lumpur ca ar fi capitala facaturilor, si nu cred ca se inseala. Daca pe marile artere cei cu dare de mana au toate marcile la dispozitie pentru care altii muncesc patru luni echivalentul unui mic portofel, in spatele arterelor, in plina lumina zilei si fara pic de jena:
Noi am ajuns intr-o perioada interesanta, sfarsitul Ramadanului, asa numitul eid ul-fitr, o sarbatoare de 3 zile in care toata lumea mananca, se lafaie, nu prea munceste, etc. Desigur, unul din obiective in KL este o vizita la Skyway Bridge, in turnurile gemene. Dar aveam o gramada de zile, de ce sa mergem din primele zile? lasa asa, mai la urma.
Eh, povestea cu vizitarea turnurilor este urmatoarea: ca sa intri/urci, trebuie sa te trezesti la 6, pentru ca la 7 sa fii la coada printre primii, caci se dau numai vreo mie de bilete, gratis. Cum trezirea de obicei era pe la pranz datorita caldurii si rooftop bar-ului deschis noaptea, a fost destul de greu, insa intr-o zi, cu totii ne-am trezit la 6. Spalat pe dinti, fata, incaltat, plecat. La 7 fara un sfert eram la turnuri cautand casa de bilete. Ideea e ca turnurile sunt cladiri de birouri, turnul 1 apartine Petronas, iar turnul 2 e inchiriat la diverse SRL-uri cum ar fi IBM, Microsoft, Boeing, Hitachi, etc.
Am gasit coada, ne-am asezat frumusel, se face 7, nimic. Nimeni. Pe la 7 si 10 apare un display 'towers closed due to eid ul-fitr holiday'. Pentru 3 zile, cand se deschideau deja eram plecat. Ghinion! Aveam o camasa la mine si pantaloni lungi, insa m-ar fi dat de gol sandalele daca o faceam pe businessman-ul. Asa ca nu am vizitat, dar promit data viitoare :)
Am stat mai mult decat am preconizat aici pentru ca am anulat vizitarea parcului national Taman Negara din motive meteorologice pe un fond de oboseala-lenesa alimentata de tariful de 2,9 EUR pe noapte de cazare, cel mai ieftin de pana acum. Asa ca am apucat sa ma familiarizez mai bine decat speram cu aerul local.
Daca o noapte de cazare este 2,9 eur, asta nu inseamna insa ca si restul sunt la fel. Moneda este ringitul malaezian, care oarecum echivaleaza cu RON-ul, 1eur = 4 ringiti. Nivelul preturilor la aproape orice este ca la noi prin magazine, restaurante (in afara de McD unde e pomana). As putea spune chiar ca K.L. este fratele geaman al Bucurestiului intr-un univers paralel. Ma rog, atat de paralel incat da in Asia de SE. Malaezia este o tara cu resurse semnificative de petrol, pe care insa a stiut de la bun inceput sa le exploateze. Compania lor nationala, Petronas (care a construit si turnurile gemene) figureaza pe locul 80 in Fortune Top 500 iar punctele de desfacere sunt omniprezente. Ideea este ca au bani publici si cumva nu se fura, ci se folosesc la infrastructura si servicii sociale. O fi religia, o fi caldura si umezeala, o fi mancarea .. habar n-am. Cert este ca au drumuri impecabile, autostrazi perfecte, semne in Bhasa si engleza peste tot, circuit de F1, lista poate continua.
Hostelul nostru de data aceasta este situat in Chinatown. Si ce placere :) Unii spun despre Kuala Lumpur ca ar fi capitala facaturilor, si nu cred ca se inseala. Daca pe marile artere cei cu dare de mana au toate marcile la dispozitie pentru care altii muncesc patru luni echivalentul unui mic portofel, in spatele arterelor, in plina lumina zilei si fara pic de jena:
Parfumuri la discretie, dupa note predominante, culori sau
forme :)
Nenea asta prezinta si o lista cu ce putem gasi la taraba sa -
Patek Philippe, Mont Blanc (a desenat foarte sic si steaua
caracteristica..) etc
Am stat putin deoparte sa vad cum se reactioneaza la aparitia
politiei - in alte locuri au o sfoara legata de 4 colturi ale
paturii, se face sac si fuga pe alee. Eh, aici nu e asa graba. Vin
si ei, se parfumeaza, vad care ceas le-ar face cu ochiul astazi si
isi continua rondul. Sunt zeci de astfel de tarabe, sunt 3 strazi
pline ochi, daca nu esti de-al lor nu scapi fara 'sir, nice watch?
what you want, rolex? we have everything, look look!' Din clipa in
clipa te asteptai sa-l vezi pe Louis Vuitton facand rondul
asigurandu-se ca sunt toate stocurile in regula ;)
Saraca gaina, a murit degeaba. Macar daca stiau cum se gateste
ca lumea.
Un pub cu denumire usor utopica. In fine, mergand pe strazile
pline sunt fel si fel de prostituate in lumina zilei, asa numitele
street hookers. Separat pentru cine are dare de mana, sunt servicii
la care suni, iti alegi chinese/malay/indian/european si ti se
livreaza in maxim o ora in camera de hotel pentru vreo 250 ringiti.
Banuiesc ca asa ar fi si o garantie a faptului ca vorbesti cu o
fata, pentru ca mergand pe strada am fost abordat de nenumarati
'ladyboys' :) Ii vezi de la departare, zici ca sunt fete. Te
apropii, tot fete par. Pana cand deschid gura 'hey baby wanna have
some fun?' cu o voce groasa de tractorist care a fumat 'snagov'
jumatatea trista a vietii lui. Nu stii daca sa razi sau sa fugi,
dar a fost interesant de vazut, ca am tot fost avertizat,
haha.
Ok, aici am ras putin. 'Have you try me?' - iar mai jos - PORK
BALLS :)) si choice of sausage hmm ok pork balls and sausage, I'll
pass for now.
Noi am ajuns intr-o perioada interesanta, sfarsitul Ramadanului, asa numitul eid ul-fitr, o sarbatoare de 3 zile in care toata lumea mananca, se lafaie, nu prea munceste, etc. Desigur, unul din obiective in KL este o vizita la Skyway Bridge, in turnurile gemene. Dar aveam o gramada de zile, de ce sa mergem din primele zile? lasa asa, mai la urma.
Eh, povestea cu vizitarea turnurilor este urmatoarea: ca sa intri/urci, trebuie sa te trezesti la 6, pentru ca la 7 sa fii la coada printre primii, caci se dau numai vreo mie de bilete, gratis. Cum trezirea de obicei era pe la pranz datorita caldurii si rooftop bar-ului deschis noaptea, a fost destul de greu, insa intr-o zi, cu totii ne-am trezit la 6. Spalat pe dinti, fata, incaltat, plecat. La 7 fara un sfert eram la turnuri cautand casa de bilete. Ideea e ca turnurile sunt cladiri de birouri, turnul 1 apartine Petronas, iar turnul 2 e inchiriat la diverse SRL-uri cum ar fi IBM, Microsoft, Boeing, Hitachi, etc.
Am gasit coada, ne-am asezat frumusel, se face 7, nimic. Nimeni. Pe la 7 si 10 apare un display 'towers closed due to eid ul-fitr holiday'. Pentru 3 zile, cand se deschideau deja eram plecat. Ghinion! Aveam o camasa la mine si pantaloni lungi, insa m-ar fi dat de gol sandalele daca o faceam pe businessman-ul. Asa ca nu am vizitat, dar promit data viitoare :)
KL street food
weird stuff on-a-stick
Le cumperi crude infipte pe bat si ti le prajesti la masa,
care este prevazuta cu ulei incins la discretie :) mai nasol daca
prinzi o masa care se clatina cred.
Asta este in dimineata fatidica in care m-am trezit la 6
DEGEABA
Turnurile la parter, doi semi-CEO something
Orasul are o retea de trenuri super bine pusa la punct. Cele
urbane sunt sincronizate la aprox. 3-4 minute, iar o calatorie
costa intre 0.8 si 7 ringiti, in functie de nr. de statii.
Trenurile sunt complet automate, nu au conductor :)
De partea cealalta a usii cu cateva secunde inainte de poza
eram eu, trezit de la 6, alergat, dezamagit de turnuri, neatins de
cafea, zombie. Dupa indelungi cautari am zarit aceasta cafenea, am
intrat si am comandat un espresso dublu. Jur ca nu am vazut usa la
iesire :)) a fost exact ca la camera ascunsa si am starnit ceva
rasete. Mi-am colorat camasa, dar s-au mobilizat si mi-au facut
alta cafea, gratis.
In vizita la moscheea nationala, no short pants. Wear
this.
Am asteptat o zi mai insorita si am platit 20 ringiti parca
pentru o urcare, 335m, 421 cu antena.
Inauntru un mare frig, si spre deosebire de alte turnuri asemanatoare, nu au acces exterior. Nu poti vedea decat prin geam :(
Inauntru un mare frig, si spre deosebire de alte turnuri asemanatoare, nu au acces exterior. Nu poti vedea decat prin geam :(
In rest, ca si fast food, tot de prostii se tin ... KFC
Shrimp?! That's just wrong. Era vreo 23:00 si am intrat sa
inspectez, poate gasesc crispy strips. Comand 'one snack box with
crispy strips please' 'ok sir, here or take-out?' 'here please -
vazand ca au sosuri pe mese' 'sorry sir, we close now, only
take-away' 'haha ok then why did you ask? take-away'.
La McDonald's in schimb, numai de bine si chestii care ar fi interesante si la noi - triple cheeseburger, Mega Mac si Mc Cafe, un fel de local in local. Unele restaurante au si Mc Cafe, unde se servesc doar produse din cafea, kind of like Starbucks.
La McDonald's in schimb, numai de bine si chestii care ar fi interesante si la noi - triple cheeseburger, Mega Mac si Mc Cafe, un fel de local in local. Unele restaurante au si Mc Cafe, unde se servesc doar produse din cafea, kind of like Starbucks.
Ziua plin de tarabe, seara plin de gunoaie,
ChinaTown
In drum spre Batu Caves, in autobuz. Daca ne roaga sa nu
scuipam atunci ok, nu scuipam. Desi daca nu era semnul, recunosc,
imi marcam teritoriul cu saliva de 2-3 ori.
Intrarea catre Batu Caves, pazita de Murugan. Cea mai inalta
statuie a unei zeitati hinduse din Malaezia, placata cu aur.
Normal, nici scarile alea nu te imbie tocmai la voie buna
...
Ia si urca, oricum nu e cald si umed ... destul
Oh, funny
Unele trenuri au vagoane speciale pentru
doamne&domnisoare. M-au dat jos! hahaha, m-am facut ca nu stiu
sa citesc, dar nu, nu m-au acceptat.
Urmeaza o saptamana pe o insula la doar 10 ore cu autobuzul si inca una cu barca :)
Urmeaza o saptamana pe o insula la doar 10 ore cu autobuzul si inca una cu barca :)
