Bye-bye Bali, hello Java, dupa o plimbare de
cateva ore bune cu autocar plus ferry. Prima oprire in Java este
intr-un mic sat, Probolinggo. De aici se pleaca spre Mount Bromo,
un vulcan activ care fumega, in jur de doua ore cu dubita.
Prima noapte am ramas in Probolinggo, desi
aveam optiunea sa urcam cu masina pana in Bromo – era intuneric,
tarziu si parca era mai comod de ramas in sat. Prima schimbare –
cobori din autocar si nici nu te poti auzi gandind pentru ca in
apropiere, din doua megafoane bubuie ‘allah akbar’ like there’s no
tomorrow. Traversam strada cu bagaje, catel, purcel, intr-un
‘tourism office’ unde un nene indian le combina si descombina pe
toate, pentru un anume pret. Negociem pentru Bromo, dar nu lasa
nimic – nu ne convine asa ca ne cazam peste noapte in sat, dupa ce
am stat vreo ora pe net intr-un net caffe destul de
damblagit.
Dis de dimineata ziua urmatoare – knock
knock – ‘hello, you want tour, yes? I take you, make good deal,
drive at bromo, see the volcano, beautiful, how much?’ Era prea
devreme pentru mine asa ca negociatorul sef a fost Miruna, care
ne-a scos un pret bun. Batut palma dupa indelungi dezbateri – ‘ok,
now you come with me to my boss, to pay’ – ce sa vezi, his boss era
chiar acelasi Indian, care a bagat asa putin coada intre picioare.
Few hours later:
Hi-tech
clock la cazare :)
Dupa o plimbare cu o dubita ce dubla rolul
de local bus, pentru ca se opera destul de des si lua pe toata
lumea de colo-colo, ajungem in Bromo. Ne cazam in cea mai ieftina
treaba posibila – 80.000 Rupiah dubla, adica vreo 7 euro, adica 3,5
de caciula si urma ca ziua urmatoare sa ne trezeasca ghidul cu
Jeepul la 4:00 dimineata, plimbare cu Jeepul in parcul national
pana sus de tot pentru rasarit, dupa care plimbare la vulcan, pe
care urma sa il si urcam, la pas.
Aceasta localitate, Bromo, nu va ganditi ca
e un fel de Predeal, nici macar Azuga. La masa te poti delecta cu o
sumedenie de tipuri de orez prajit, taitei prajiti, punct :) But
it’s ok, e doar pentru o noapte.
As promised, la 4 fix baiatul cu jeepul era
in fata cazarii, gata sa ne ia - inauntru mai era un cuplu, el din
Myanmar, ea Indonezia. Frig de crapau pietrele - cel putin asa se
simtea in sandale. In jur plutea un miros destul de puternic de
sulf, de la vulcanul fumegand.
Discovery
Channel, baby!
Aceasta
este scula care ne-a carat pe munte - mai erau cateva zeci identice
prin zona. Nu se poate urca cu altceva, drumul e foarte accidentat
si chiar e indicat sa nu mananci inainte :)
Odata
coborati la baza vulcanului, fel si fel de localnici oferind
horseback ride pana la vulcan in schimbul a 50.000 Rupiah - hai 35
cu tocmeala, adica vreo 3.5 eur. Dar era dimineata, eram in putere,
asa ca am ales autopicioarele. Ah, pute a sulf.
Aici
nu doar ca pute a sulf, il simti in gat si simti sarat in gura in
cateva minute :) In imagine e craterul vazut de pe buza, pretty
cool.
Flota
