Când apusul se lasă peste lume Lumina se pierde sperând că se va intoarce; Se contopește cu liniștea și se așează între crevasele sufletului Pentru încă o noapte… pentru încă una… Repausul mângâie oasele lumii obosite de viață Și îmblânzește mâini nerăbdăroare să afle neștiutul, Tot căutând, furibund, lumina înțelegerii. Seara și lacrimile se pierd …