Într-o dimineaţă
caldă,
S-au gândit că vor la
scaldă,
Doi puiuţi de
rândunică,
Mici, cât frunza de
urzică.
Zis şi făcut:
negreşit
Cuibul ei au
părăsit,
Şi-au pornit pe
zbenguială,
Pe joacă şi
hârjoneală.
Dar de-odată au
zărit
Strălucind pur în
lumină,
Râuşorul ca
de-argint,
Reflectând bolta
senină.
Şi-au plonjat cu
voioşie,
S-au jucat, s-au
bălăcit,
Ciripind cu
veselie,
S-au udat, s-au
ciufulit,
Pân’ i-a luat o toropeală:
Şi-acum stau să
se-odihnească,
Şi-unul altuia îi
spune:
“Haide, să plecăm
acasă!”
Obosiţi dar
fericiţi,
Cei doi pui de
rândunică
Ciripeau
încetişor:
