Sunt abonata de ceva vreme la stirile de pe diverse site-uri
cu specific agro. Si citesc, mai ales articolele care se muleaza pe
domeniile noastre de interes.
In ceea ce priveste apicultura, toata lumea se plange: anul
trecut ca a fost prea ploios si nu s-a facut miere, anul acesta ca
a fost prea secetos si iar nu s-a facut miere. Ei bine, la noi e
primul an in care am extras miere, mai multa decat ne-am asteptat.
Si desi avem stupii de vreo trei ani, pana acum nu am avut pentru
ca nu am stiut sa-i ingrijim cum se cuvine.
Povestea asta cu apicultura e ca un mestesug, pe care trebuie
sa-l inveti “furand meserie” si lovindu-te cu capul de pragul de
sus. Nimeni nu sta sa iti explice ce, cum si de ce. Fiecare
apicultor are un stil propriu de a lucra, si fiecare e cel mai cel,
metodele lui sunt cele mai cele si daca ii spui ca ai fost sfatuit
de cutare sa procedezi altfel, clar nu e bine!
Ei bine, noi am reusit abia in trei ani sa scoatem primele
rame. Am suferit cand pierdut familii, am topait de bucurie cand am
prins roiuri, iar ne-am intristat cand am cumparat hrana
nepotrivita si am vazut ca gazele nu o consuma. Insa acum credem ca
suntem pe drumul cel bun. Desigur ca sunt inca multe de invatat si
experimentat, insa deocamdata suntem fericiti ca albinutele noastre
au muncit din greu si au produs provizii din belsug pentru ele, si
cate putin si pentru noi.
Nu pot descrie in cuvinte mirosul fagurilor plini cu miere… de
gust, ce sa mai zic?!...
Cat despre lapte, nu de alta ca era vorba si de lapte in
titlu, am aflat de curand un secret: laptele lasat la prins in oala
de lut prinde mult mai repede smantana decat cel pastrat in altfel
de vas. Asa ca, astept cu deosebit interes (aproape chiar cu
nerabdarea din copilarie) balciul din oras ca sa ne mai procuram
ceva oale din ceramica.
