Se zice că odată
Luna era pătrată
O arătare ciudată
Prin bezn- aruncată...
Uneori
In colțurile ei
Se mai înțepau dintre nori
Și sângerau, mai ales înspre zori.
Tot atunci și stelele
Și-ar fi ascuțit colțurile.
Dar vă spun,
Când a văzut un sân,
Arzând ca o pară de foc,
În clipa aia s-a rotunjit pe loc.
De atunci
Umblă despuiată prin lunci....
***
