Autor : Ion Sorescu                                  Se zice că odată                                 Luna era pătrată                                 O arătare ciudată                                 Prin bezn- aruncată...                                        Uneori                                      In colțurile ei                             Se mai înțepau dintre nori                             Și sângerau, mai ales înspre zori.                                 Tot atunci și stelele                                 Și-ar fi ascuțit colțurile.                                        Dar vă spun,                                 Când a văzut un sân,                                 Arzând ca o pară de foc,              �