Pătrunderea culturii arabe în cultura şi civilizaţia Europei medievale s-a efectuat prin canalul Spaniei şi al Siciliei.
Primul monument literar al Spaniei, Romancero-ul, păstrează vie amintirea prezenţei musulmanilor în Spania: ciclul "romanţelor maure" din această celebră culegere are, foarte probabil, la bază un original arab: atmosfera, motivele, reacţiile sentimentale, spiritul, stilul, evoca puternic lumea arabo-islamică.
Cucerirea musulmană a Siciliei s-a înfaptuit în anul 827: o armată de zece mii de arabi, berberi, persani si mauri spanioli debarca la Capo Granitola, la ordinele emirului din Qairawan (oraș din Tunisia vestit prin frumoasa moschee Sidi-Uqba, antic lăcaș de cult islamic, cu cel mai vechi minaret din lume si cele mai armonioase compozitii ale artei musulmane- construita la anul 670 pe ruine cartagineze).
Emiratul sicilian adoptă capitala fostei dominații bizantine Panormo, care devine Balarmuh, și de aici una dintre cele mai înfloritoare medina din zona mediteraneeană; mai presus de andaluza Qurtuba (Cordoba) a umayyazilor, de Al-Qahira (Cairo), riscând chiar să iasă din umbra magnificului Constantinopol ca o nouă și luminoasă rivală.

Arhitectura Evului Mediu din Occident a fost sensibil influenţată (mai ales în Sicilia şi Spania) de tradiţiile arhitecturii arabo-musulmane: ferestre duble, arce de diferite genuri, creneluri, cupole, arcade sau bolte poligonale şi segmentare, suprafeţe traforate, decoraţie policromă cu ceramică emailată
Arcul în formă de potcoavă (apărut mai întâi în 709, în moscheia omayazilor din Damasc) a fost mult folosit de arabi, pentru posibilităţile sale atât structurale cât şi decorative. De asemenea, arcul trilobat, cel dantelat (polilobulat), cel ascuţit, arcul orb, acesta din urma frecvent în arhitectura arabo-musulmană şi stilul mudejar
Biserica S.Giovanni degli Eremiti