Se lasă peste mare luna
Încremenit deșert de ape.
Iubita mea tu prinde-mi mâna
Și lasă-mă să-ți depăn șoapte.
Ca un fuior ce se destramă
Plutește spuma către mal
Îsi cere clipa de odihnă
Născutà-n frământări de val.
Afundă-ți glezna în răcoarea
Nisipului scăldat de ape
O lasă s-o sărute marea
Și-adună-mă la piept aproape.
Mă liniștește cu-n sărut
Să-astâmpàr focul de iubire
Și-n spuma tărmului tăcut
Să ne-afundăm în dezrobire.
Cu palma fină ca un vis
Și trupuri...pasăre de pradă,
Ne stingem focul ce-am aprins.
Pe țărmul mări.i..ce-o să ardă.
