Postat Maria
M-am tot întrebat ce este cu tine, de ce ai mereu în
ochi o nelinişte ciudată, de ce eşti atât de nefericit. Problemele
le-am intuit de foarte mult timp, ştii bine. Toate sunt exprimate
prin drame, iar dramele seamănă între ele. Nu m-au uimit, doar m-au
întristat... Însă... disperarea din privirea ta m-a
îngrijorat.
Acum însă am înţeles: am înţeles de ce erai speriat, am
înţeles de ce eşti mereu abătut, de ce stai mereu cu ochii pe
telefon, de ce toţi din jurul tău se plâng de comportamentul tău,
de ce tu te plângi mereu de cei din jurul tău. În sfârşit, am
priceput!
Ţi-ai alocat o întreagă viaţă minciunii şi fricii.
Trăieşti în minciună şi te amăgeşti că ştii tot
adevărul!
Ai observat cât de uşor putem fi dezamăgiţi? Cât de uşor
uităm să ne iubim şi să ne apreciem, judecându-ne doar după
respingerile şi jignirile pe care le primim şi niciodată după
aprecierile şi dragostea pe care o inspirăm?!
Să ne gândim la fluturele care era nu demult o omidă
disgraţioasă... Cum l-ar privi cei din jur acum, când el este atât
de mândru de aripile lui frumoase, dacă în ochii lor s-ar oglindi
aşa cum era cu puţin timp în urmă...?! I-ar vedea sufletul, lumina
din inimă, sau i-ar vedea doar părul ţepos şi mişcările scârboase
încercând încolăcirea pe o frunză găurită?
Cu toţii suntem fluturi şi ascundem o omidă: vrem să fim
văzuţi în hainele frumoase de astăzi, purtând masca minunată pe
care am confecţionat-o ca să nu lăsăm cumva la vedere vulnerabilul
nostru suflet, chinuit de frici, vinovăţie, nefericire. Iar când
semenii noştri, însetaţi de orgoliul de a se arăta mai buni sau mai
grozavi, ne ridică în faţă o oglindă, noi ne vedem dizgraţioase
omizi, deşi ne vom fi transformat demult în magnifici fluturi cu
splendide aripi...!
Omule, sunt aproape să îţi dezvălui un mare secret.
Şi... vei fi surprins de ceea ce îţi voi spune: Dumnezeu este în
tine dintotdeauna: în omida care ai fost şi în fluturele care ai
devenit! El este frumos, aşa eşti şi tu. Lasa-te în voia lui, nu
ezita! Nu te gândi, aşa cum obişnuieşti tu deseori să analizezi
lucrurile la nesfârşit! Încetează să mai respecţi reguli sau să te
supui unor convenienţe rigide şi să faci pe plac oamenilor din
jurul tău! „Cea mai importantă persoană din viaţa ta eşti tu”,
spunea cineva. Mereu te furişezi parcă să nu dai ochii cu
viaţa...
Aminteşte-ţi să renaşti, îndrăzneşte să zbori, să fii
liber! Eşti un fluture minunat, alungă amintirea omizii din mintea
ta!
Îndrăzneşte!
Iuliana Costiuc
