Sunt abonat la toate programele TV pe cablu. Mai puţin
programul ăla. Chestia asta costă, dar plătesc, pentru că vreau să
văd filme bune, noi, eventual bune şi noi. Le plătesc lunar la
băieţii ăştia, că altfel îmi taie cablul. Asta e partea la care
sunt serioşi.
Partea celalaltă e că rulează la nesfârşit aceleaşi filme,
care nici măcar nu sunt aşa de noi şi n-au câştigat vreun
premiu.
Am văzut unele filme de atâtea ori că aproape le ştiu
replicile pe de rost, le pot anticipa reacţiile, ba chiar pot scrie
un scenariu mai bun decât ce joacă actorii ăia prăfuiţi. Am mai zis
că o să le trimit copii după chitanţe la cablişti să vadă că eu am
plătit odată să văd filmele alea. Dacă îmi dau copii, le dau şi eu
copii. Cred, însă, că n-o să înţeleagă subtilitatea şi o să-mi taie
cablul.
Aşa că m-am gândit la o variantă avantajoasă şi pentru mine şi
pentru producătorii/distribuitorii de filme. Voi scrie eu
scenariile. M-am prins deja că e vorba de reţete de succes, care
trebuie să aibă câteva elemente predefinite şi nişte actori deja
consacraţi pentru anumite roluri. Dacă îl vezi în film pe Ryan
Reynolds pricepi că ăla e personajul pozitiv. La fel şi Jessica
Alba.
Alţii sunt făcuţi pentru roluri negative. Joacă numai roluri
de personaj negativ aşa că, atunci când îi vezi, chiar din prima
scenă ştii clar că unul e terorist, altul mafiot, alta majoretă
perversă, aşa că nu e mare şmecherie să faci distribuţia
filmului.
Din motive de buget, toată acţiunea se va petrece în
România.
Aş putea face, de exemplu, un film poliţist. Un poliţist
american din Gurahonţ, supărat pe viaţă pentru că nişte infractori
l-au lăsat fără iubită/soţie/fiică şi care îşi îneacă dorul în
alcool, ajunge în conflict cu nişte cetăţeni asociaţi într-un grup
infracţional, spaima Gurahonţului şi împrejurimilor, aflaţi în
posesia unei încărcături nucleare care ameninţă planeta. Le ia urma
şi descoperă că şeful grupului este cel care i-a ucis persoana
iubită. Bătăi, urmăriri, replici de efect, scene de sex fierbinte,
vreo 20 de cetăţeni paşnici omorâţi ca să poată scăpa eroul din
încleştări. La urmă, ăia îl lovesc unde îl doare mai tare: îi iau
ostatic pe cine îi mai rămăsese drag poliţistului: cealaltă
iubită/nevastă/porcul din coteţ şi îl atrag într-o ambuscadă. Iar
cafteală, împuşcături, explozii, dar poliţistul îi ucide pe toţi
cei 50 de mafioţi superantrenaţi în trupe de elită, ia şi el un
glonte într-o zonă nevitală, pierde pistolul şi ajunge la
confruntarea finală, corp la corp, cu răul-răilor. Aici trebuie
filmat cu mai multe camere, cascadori, eventual animaţii pe
calculator, ca să reiasă cumva credibil că poliţistul, cu ficatul
măcinat de trăscău, neantrenat de mulţi ani, cu glonte în picior,
cu mâinile goale, îl cafteşte pe ăla odihnit, campion la mardeală
japoneză, cu două pistoale automate şi cu pile la şefii
poliţiei.
Final: ambulanţă, eroul bandajat la braţul stâng, la picior nu
mai are nimic, îmbrăţişează fata dragă şi primeşte felicitările
şefului de post, care s-a îndoit de el.
Alt film. Un meteorit imens/civilizaţie extraterestră/virus
scăpat de sub control/pateuri expirate de la magazin ameninţă
existenţa întregii planete. Un profesor american de la şcoala
comunală Căciulaţi, un tip aparte, închis în el, care ascunde un
secret misterios din viaţa lui, descoperă antidotul/formula/arma
nemaipomenită, la care lucrează de 10 ani, împreună cu un cerc de
elevi ambiţioşi şi creativi de la şcoala din sat. Profesorul
american căciulăţean se loveşte de toate prejudecăţile şefilor
armatei, savanţilor, brigăzii de intervenţie rapidă a comunei
formată din boşcăi rezistenţi la toate substanţele pe bază de
alcool. Nu se dă bătut dar, când toate eforturile
armatei/astrofizicienilor/sanepidului dau greş, este chemat ca să
rezolve situaţia, în timp ce cronometrul de pe ecran arată clar că
mai sunt 7,2 secunde până la impactul final. Savantul, în numai 15
minute (unele chestii se vor proiecta în slow-motion ca să
impresionăm publicul şi juriul de la Hollywood) va face nişte
eforturi supraomeneşti, riscându-şi viaţa, dar avându-i alături pe
inimoşii copii de la cercul de mâini îndemânatice.
Planeta este salvată, proful primeşte invitaţie să predea la
cele mai mari universităţi, este tentat să accepte, dar nu mai are
chef să intre iar în buclucuri cu doctorate plagiate aşa că se
întorce bucuros la şcoala din Căciulaţi, unde îl aşteaptă copiii
inventivi şi Marieta, funcţionar debutant la Registrul Agricol.
Selfie cu oameni fericiţi din sat.
Acum, un film pentru tineret. O adolescentă americană ajunge
să se stabilească cu familia în localitatea vasluiană Ştioborăni. I
se echivalează studiile şi este înscrisă în clasa a XI-a la
colegiul local, unde cunoaşte tinerii populari, dar şi pe cei cu
reale probleme de percepţie, disciplină şi libido. Megan, că aşa o
cheamă pe eroina noastră, încearcă să se integreze în colectiv, dar
are de furcă cu mentalitatea localnicilor, cu invidia reginelor
frumuseţii, cu apropourile manuale ale admiratorilor din echipa de
fotbal a şcolii şi cu grupul babelor colivărese care nu acceptă
fusta mini, topul fără sutien şi belciugul prins de buric. Au loc
câteva faze comice, evită la mustaţă vreo 5-6 violuri pe bază de
rachiu, se împrieteneşte cu fraierul clasei (care o iubeşte sincer)
şi totul culminează cu Marele Bal de 8 Martie, eveniment de
tradiţie în viaţa comunei. Gheorghe-Eduard, tânărul fermecător care
i-a câştigat inima, tocmai o înşeală cu o panaramă celebră pe la
crâşma „Restaurant” şi Megan cade într-o mare depresie, în care
face cunoştinţă cu rachiul de sfeclă. O ajută să-şi revină fraierul
care o iubeşte în tăcere, aşa că ia decizia să înfrunte lumea şi să
apară la manifestări. Pe stadionul-tăpşan unde se desfăşoară
festivităţile surprinde asistenţa cu un număr special, un dans
învăţat la şcoala din California, unde a fost şefa majoretelor. În
costumaş cu fustă scurtă, cu toiagul de şefă, dansează, se dă peste
cap, face toate chestiile alea urmărită cu viu interes de tribune
dar, mai ales, de echipa de mecanizare de la ferma agricolă. Final
apoteotic, lumea aplaudă şi ovaţionează, câţiva se reped s-o ia în
braţe, se iscă o mică busculadă (maxilare rupte, ochi scoşi), dar
deasupra tuturor este ridicată pe braţe Megan – noua vedetă a
comunei. Конец фильма
Aţi observat, desigur, că, deşi acţiunile se petrec în
România, eroii sunt americani. Păi ce-aţi vrea? Eroul român
salvează lumea?! Să fim serioşi, n-ar crede nimeni aşa ceva. Eroul
american salvează lumea, da! Pentru că filmele sunt rupte din
viaţă!
