Profesorul Bumb si macii suedezi
Volumul Profesorul Bumb si macii suedezi, aparut la Editura
Cartea Romaneasca, s-a dovedit a fi o surpriza placuta, insa dupa
ce a trecut prin ciurul indoielii si al ezitarii cu care intimpin,
din pacate, orice autor tinar, contemporan.
„Niciodata nu mi-a placut literatura realist-autenticista,
autobiografica si, de prea multe ori, egocentrista. Daca nu are in
ea un simbure de fantastic, de absurd, daca nu ma face sa visez sau
sa-mi desprind picioarele de pe pamint macar un pic, mie,
literatura nu-mi spune nimic", declara Augustin Cupsa. Intr-adevar,
volumul de proza Profesorul Bumb si macii suedezi, cu care a
cistigat Concursul de manuscrise al Uniunii Scriitorilor din
Romania, editia 2011, ne desprinde picioarele de pe pamint si ne
dezvaluie o lume joviala, populata de personaje pe cit de bizare,
pe atit de captivante; personaje ce par a fi nebune, dar care,
asemeni bufonilor de la curtile regale, prezinta prin
giumbuslucurile lor, prin faptele aparent lipsite de rationament
realitatea ostila care le inconjoara.
Rind pe rind, profesorul Bumb (Profesorul Bumb si macii
suedezi), Otto (Muntii de neon), Asiel (Usor cu metroul prin
Bucuresti. Eva la mijloc), Edi (Importanta cirtitei) si Promoroaca
(Furtuna intr-un singur cuvint) prind curaj si renunta la masti, la
jocul de bufon. Legate puternic in si/ sau de amintiri, personajele
celor cinci povestiri indraznesc sa ia fiecare cite o decizie care
sa le elibereze, chiar si pentru o clipa, de trecutul continuu in
care traiesc. Fie ca este vorba de farsa profesorului Bumb, de
inventia lui Otto, de initiativa destul de tardiva a lui Asiel de a
o recuceri pe Eva, de puterea lui Edi de a ucide cirtita care i-a
invadat existenta sau de curajul lui Promoroaca de a infrunta
furtuna pentru a o reintilni pe Dora, toate aceste fapte dezvaluie
dorinta personajelor de a se impotrivi traiului monoton, impregnat
cu erorile si nelinistile din trecut. Totusi, mai putin in cazul
lui Promoroaca, dupa ce fiecare moment de glorie ia sfirsit, viata
merge necrutator mai departe si fiecare personaj isi reia firul
existential, ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat.
Pe linga personajele stranii si interesante, proza lui
Augustin Cupsa este o surpriza si datorita stilului sau
neconventional. Cu sarcasm si ironie, autorul trage de urechi
societatea contemporana: „Facultatea o facuse la Bucuresti si, de
cind se intorsese de acolo, cu diploma in buzunar, mergea pe drumul
mare cu parul lui cret si ochelarii subtiri, de sirma, si-si tinea
capul pe sus, dar numai gistele il mai salutau." (41) Lumea
surprinsa in aceste povestiri este una in care tineri absolventi
stau degeaba cu diploma in buzunar, in care tinere studente
promoveaza semestre in functie de adincitura decoleteului si in
care tineri aurolaci aglomereaza statiile de metrou. Este
societatea actuala, care se priveste neputincios in oglinzile
„buclucase" ale lui Ustachia, cele care „deformeaza", dar ce
prezinta totodata „imagini ale unui singur adevar [...] ascuns in
noi si [pe care] nu putem sa-l vedem decit atunci cind vrea sa ni
se arate."
Pe scurt, lumea zugravita de Augustin Cupsa se inscrie perfect
in teoria nimicului enuntata de profesorul Bumb:
„Axioma:
La fiecare capat al vietii se afla nimicul.
Teorema:
Nimicul de la un capat si nimicul de la celalalt capat sint
unul si acelasi."
Articol scris de Simona Lozovschi | Vin, 02/09/2011 - 01:18
http://www.altiasi.ro/carte/profesorul-bumb-si-macii-suedezi
