În pădurea mea a plouat. Plouă de ceva vreme și începe să-mi fie cu groază. Nu pot aprinde imaginația, cea care îmi ține de cald în vremuri nouroase. N-am chibrituri, n-am vreascuri potrivite sau nu știu, poate doar lemnul îmbibat e de vină. Stau rezemată și resemnată. Culeg ciuperci de sub gânduri moarte de toamna trecută, mușchi rânced din primăvară și mă rog să mai țină copacii aștia frunzele verzi, măcar încă o săptămână-două.