Articole postate de Bogdan Cora

  • Găsit una bucată melodie... 92

    Plăcut mult. Ascultat la nesfârșit. Găsit inspirație in ea. Trimis către univers gânduri bune. Mulțumit frumos pentru piesă, ascultat din nou, plăcut chiar mai mult. Apoi uitat de ea, regăsit mai pe seară. Trăit momentele de surpriză ale reascultării. Încântat propriile simțuri, fericit propria ființă. Cântat și eu un pic, afon.

    Citește mai departe
  • ?... 120

    Întrebările trăiesc sub alte sute de ceruri, fiecare cu norii ei, cu ploi, ninsori, cu goluri de aer, cu vânt, cu plecări în tările calde. Și fiecare cu soarele ei. Ceruri libere, nestingherite, adevărate.

    Citește mai departe
  • The words go... 153

    Când mă aflu pe tărâmul pragmatic, împrejurul meu se-mprăștie cuvinte sobre, conștiincioase, aproape primejdioase. Dar în zilele în care intru în imperiul emoțiilor, cuvintele se pierd în adieri irezistibile și dulci.

    Citește mai departe
  • Mărăcine... 153

    În pădurea mea a plouat. Plouă de ceva vreme și începe să-mi fie cu groază. Nu pot aprinde imaginația, cea care îmi ține de cald în vremuri nouroase. N-am chibrituri, n-am vreascuri potrivite sau nu știu, poate doar lemnul îmbibat e de vină. Stau rezemată și resemnată. Culeg ciuperci de sub gânduri moarte de toamna … Continue reading Mărăcine

    Citește mai departe
  • N-am mai scris de multă vreme... 172

    Nu, chiar că nu. Scrierile se desfășoară doar în mintea mea, unde compun pagini lungi, le aranjez și rearanjez, se înșiră acolo povești și istorioare, evenimente și scenarii, cu aspirații și ruminații, aud frunzele foșnind, orchestra cu o muzică plină, cadrele se mișcă aidoma unui film, eu scriu povești, foi și file, unele după altele, … Continue reading N-am mai scris de multă vreme

    Citește mai departe
  • Am primit disciplină... 188

    Strașnic aveam nevoie de-un strop, și-a trecut ceva vreme de când tot vorbesc sus la cerebralitate să-mi aprobe și mie, iar până acum niciun răspuns. Evident, m-am bucurat când a căzut, așa, la țanc. Se-nțelege, ea nu strică niciodată, ci doar repară. Astfel, o voi folosi cu mare chibzuință, că din aia am destulă, apoi … Continue reading Am primit disciplină

    Citește mai departe
  • Și eu sunt un sofa surfer... 219

    Știu că e o imagine prea des folosită, aia în care te scufunzi în canapea, cobori și tot cobori, fiind ea moale și unduitoare. Imaginea aia în care ajungi în burta canapelei, unde găsești o încăpere largă și izolată de viata reală, o cameră a ficțiunii, o cameră literară, ca o societate secretă a poeților. … Continue reading Și eu sunt un sofa surfer

    Citește mai departe
  • Unii primesc multă dragoste, dar habar n-au ce e de făcut cu ea 215

    Alții o caută și nu o pot recunoaște dintre toate câte sunt pe lumea asta. Sunt alții care o au, dar o dau la schimb pe o țigară. Unii o pun în bibliotecă, ca pe-un bibelou și alții, cel mai rău, pur și simplu se joacă cu ea. Love will kill us all. Sau poate … Continue reading Unii primesc multă dragoste, dar habar n-au ce e de făcut cu ea

    Citește mai departe
  • Sau cum să ai un reînceput... 209

    Lumea crede că e ușor să începi, însă eu știu mai bine. E ușor, dacă ești convins că pornești, nefiind vorba doar de reluarea unui început mai vechi. Și nu spun vechi în sensul simplu, ca atunci când se usucă o plantă în ghiveci, ci ca atunci când ești convins că ai nenorocit-o.

    Citește mai departe
  • Ruminație de seară... 204

    Între atâtea capcane semantice și omlete, între atâtea simpatii și portofele de piele, chei și sentimente pierdute, între milioane de formule de adresare și vaze pline cu flori, pășind peste atâtea covoare și mestecând atâta gumă, mă întrebam cum de pot să nu mă gândesc la nimic.

    Citește mai departe
  • Pare absurd... 221

    Mergând eu prin tunel, mă gândeam că nu se va mai termina nici la Sfântu’-Așteaptă. Lung cât o mie de tuneluri obișnuite, m-a stors de toate puterile și m-a determinat să încep să mă îndoi de spate, fiindcă mersul și iar mersul e anevoios după o vreme. La un moment dat am văzut lumina, cea … Continue reading Pare absurd

    Citește mai departe
  • Pilotaj... 215

    Lumea crede că doar păsările au aripi. Ceea ce nu este tocmai corect. Oricine poate zbura, dacă are diploma de aviator. Se obține destul de ușor de la Școala de Zbor. Acolo se învață decolarea prin puterea gândului, zborul printre literele unei cărți, zburdarea prin vis, zborul cu avionul de hârtie și, nu în ultimul … Continue reading Pilotaj

    Citește mai departe
  • Peach cashmere... 219

    Iarna asta mi-am cumpărat bluze călduroase, moi, largi, ce acoperă și iar acoperă, nimic nu rămâne la suprafață, totul se cufundă în unduirile lor, se încălzește, se răsfață. Au guler înalt, dublu, au manșete strâmte, apoi împletituri interminabile, pe față și pe mâneci, au cusături nevăzute ce nu se simt și nicio etichetă, că mie … Continue reading Peach cashmere

    Citește mai departe
  • Between you and I... 212

    Locuiesc la sol, dar stau cu nasul lipit de fereastră și privesc înălțimile cerului. As ieși la un zbor, e tentant sigur că da, însă mă lipesc cu superglue de podele, fiindcă în acest moment e mai cinstit să circul doar cu avioanele din garajul gândurilor. E o scară subțire între pământ și cer, cea … Continue reading Between you and I

    Citește mai departe
  • Tropotind pe trotuar... 205

    Zilele astea am tot mers și e așa de bine să mergi. Am uitat asta, mi-am pierdut speranța în propriile picioare, credeam că le-am uitat pe undeva. Mi-a plăcut să merg dreaptă de spate, să pot privi peste garduri, mi-a plăcut să văd oameni pe stradă, azi nu m-am grăbit. Cu căștile în urechi, cu … Continue reading Tropotind pe trotuar

    Citește mai departe