Știu că e o imagine prea des folosită, aia în care te scufunzi în canapea, cobori și tot cobori, fiind ea moale și unduitoare. Imaginea aia în care ajungi în burta canapelei, unde găsești o încăpere largă și izolată de viata reală, o cameră a ficțiunii, o cameră literară, ca o societate secretă a poeților. Mă dau cu placa pe valuri de catifea. E prea des folosită imaginea asta, fără îndoială!