Acu’ vreo 2 zile intr-atat am insistat in chestiunea transparentei decizionale incat l-am facut pe domnul director general, in primul rand, sa ma intrebe daca-l bat in caz contrar si, in al doilea rand, sa dezerteze din cadrul dialogului social si din propriul birou uimit de constatarea ca directorul general trebuie sa rezolve probleme. Sigur, n-am avut niciodata asteptari de la Marian Dobrica (in imagine in stanga), si m-ar fi uimit daca si-ar fi asumat ceva, dar incidentul in sine e definitoriu pentru personaj. Nu poate si nu vrea mai mult.

Evident ca am asteptat sa-l vad cum tot intreaba conspirativ daca am plecat si daca se poate intoarce in propiul birou. A stat ascuns vreo ora, marti fiind practic prima zi de cand e director cand nu rupe poarta ANP la 15:59. Sigur ca, dupa ce am parcurs vreun kilometru de Facebook in biroul directorului fugitiv, m-am retras si i-am comunicat ca poate sa revina. A revenit, insa atat de mare se pare ca i-a fost speriet