Ce îmi doresc?

O masă pentru doi...

într-o cafenea ascunsă,
pe un colț de stradă,
unde fiecare pas al lumii
pare să știe că aici
nimeni nu se grăbește.

O masă mică,
cu un aer adormit,
unde timpul se topește
și iubirea are voie
să fie ea însăși —
fără limite, fără frică,
ieşită din matcă,
ca un râu care nu se poate opri.

Două cești,
în jurul vieții noastre,
poate pline de cuvinte nespuse
sau de momente în care tăcerea
ne spune tot ce avem nevoie să știm.

O iubire

care nu s-a temut niciodată
să fie prea mare, prea mult,
ci a lăsat totul să curgă,
să umple locuri
unde niciodată n-ar fi ajuns altcineva.