Postat Maria
Intindeti-va pe podea. Inchideti ochii si lasati-va
cuprinsi de relaxare. Spuneti-va timp de doua minute ca respiratia
voastra devine lenta si regulata. Ea se va supune. Apoi spuneti-va
ca miscarea gandurilor voastre devine mai lenta, ca se opreste.
Aceasta autosugestie va provoca o relaxare totala a organismului
vostru. Cand mintea voastra va fi perfect calma, deveniti martorul
atent al fiintei voastre launtrice, observati totul cu o constiinta
vigilenta. Aceasta „privire” neutra si tacuta va va revela pe voi,
voua insiva.
Observati deci cu claritate in ce măsura gandirea si
meditatia sunt opuse. Una se indreapta spre ceea ce este exterior
si strain celui ce gandeste. Cealalta se indreapta spre interior.
Ratiunea este o unealta buna pentru a percepe tot ceea ce este
„altceva” decat voi insiva. Meditatia este calea cunoasterii de
sine. Confuzia dintre aceste doua notiuni este
frecventa.
Tin sa va atrag atentia, deoarece este o eroare foarte
grava. Meditatia este starea de ne-faptuire, starea de „a fi” si nu
starea de „a face”, repausul luminos in echilibru inalterabil care
constituie inima fiintei voastre. Cu toate ca termenul „meditatie”
sugereaza un fel de initiativa, meditatia nu are nimic in comun cu
actiunea. Ar fi gresit sa spun ca am „practicat” meditatia; corect
ar fi sa spun ca am fost „in” meditatie. Este la fel ca iubirea (in
love).
OSHO
