Din când în când mă apucă un dor nebun de
mâncăruri de prin ţări îndepărtate, cu arome tulburătoare, mirosuri
năucitoare şi doldora de condimente focoase. Şi când se întâmplă
asta ori mănânc aşa ceva (dacă sunt norocos să mă aflu chiar unde
trebuie) ori măcar citesc despre aşa ceva, suspinând adânc cu
gândul dus departe. Astăzi m-am mulţumit cu cititul (deh, viaţa e
complexă…), iar asta mi-a făcut o poftă aşa de mare încât musai
trebuie să o transmit mai departe, către voi. Aşadar urmează o nouă
postare scrisă de Coca, recent întoarsă din Etiopia cu sacul plin
de poveşti etiopiene. Vă avertizez că urmează imagini şocante (la
care o să le simţiţi şi gustul, şi mirosul) şi o să cam înghiţiţi
în sec, dar asta e…