Mie ce îmi spui? Pe mine nu m-ai privit, nu m-ai atins, nu m-ai sărutat. Și totuși o vezi pe ea. În mine?! Ea e zidul prin care privirea ta nu mai trece spre mine, te oprește la bariera cirumstanțelor; și ele te atrag, în mirajul lor. Splendide sirene - circumstanțele noastre! Le privesc unduindu-și ochii verzi înspre tine și nu pot să strig! Le privesc strălucirea din solzi și-as vrea să te opresc...Nu vrei să pășești și mai mult și...te cred, jur!, te cred. Dar mă condamni pe mine să rămân neprivită, neatinsă, nesărutată. Eu...să rămân acolo, cu ea, în trecutul tău. Pe același sertar cu ea. Paradoxal, eu vin din viitor. Iar tu nu vrei ca viitoru-ți să-ți fie trecut.Așa că te-ntreb, din nou, mie ce-mi spui? Și tu-mi spui să plec că pe ea n-o mai vrei. Iar eu...rămân fără de tine și, odată cu tine, și fără de partea din mine care a cutezat să simtă. Va fi plecat demult până s-apuc eu s-o plâng. Rămâne visul...unei nopți de p