Baltatu Andra

Articole postate de Baltatu Andra

  • Despre oameni. Priviți ut singuli... 239

           Omul. Privit, așa cum afirmat în titlu, ul singuli. Un termen juridic, de mare însemnătate pentru ce vrea postarea asta să fie. Un manifest! Un manifest al tuturor celor care vor să-și trăiască viața. Pe a lor. Și atât. În tot păienjenișul cotidian de păreri, de cancanuri, de cine știe cum e mai bine, există o categorie restrânsă tare, niște oameni simpli și fericiți, pe care nu-i interesează decât viața lor.        Îi vedeți pe stradă clar. Ei nu privesc în stânga și-n dreapta după lungimi de fuste, după numerele de la pantof sau după adresele din portofel. Ei privesc înăuntrul lor și scot la iveală doar ce-i mai bun, ce-i mai frumos. Pentru că ei sunt niște oameni tare ocupați cu propria ființare. Și caută să se-nconjoare cu oameni la fel de frumoși, la fel de egocentrați, fără a pica în extreme. Pentru că, da!, vorbim aici despre egocentrism, în doză sănătoasă. În doza care îți permite perfect să nu rămâi nepăsător cu semenii tăi, dar să știi că di

    Citește mai departe

  • Fațada frumoasă a sufletului meu... 239

    Independența, frumoasă fațadă a casei sufletului meu! Am curățat casa de toate pânzele de păianjen depuse prin timp, de toate urmele lăsate de ploile pe care alții sau eu însămi le-am adus în curte. Am ales, cu preget, culoarea potrivită și, după îndelungi ezitări, după îndelungi căutări, am stabilit, de comun acord eu cu mine: astăzi văruim.Ne-am apucat de treabă cum s-a apucat dumnezeu de geneză: la început a fost Cuvântul. Am stabilit cuvântul; va fi fost un blazon strașnic cuvântul nostru! Urma să-l arborăm sus de tot, să vadă toată suflarea : Independență.Am lucrat zi-lumină. Cu truda lui Arghezi, din necuvintele lui Nichita, prin veșnicia lui Blaga, am terminat fațada. Ne-am odihnit apoi.Pe când o admiram, pe când începea să prindă contur un strop sădit în mine din mândria Creatorului, ai dărâmat fațada. Brusc, ai apărut tu. Și ai demolat fațada cu o privire. Amarnic, nici măcar cu atât! Ci doar cu gândul potrivit, înșiruire de cuvinte bine alese. Fără ezitări.Pe

    Citește mai departe

  • Mie ce îmi spui?... 251

    Mie ce îmi spui? Pe mine nu m-ai privit, nu m-ai atins, nu m-ai sărutat. Și totuși o vezi pe ea. În mine?! Ea e zidul prin care privirea ta nu mai trece spre mine, te oprește la bariera cirumstanțelor; și ele te atrag, în mirajul lor. Splendide sirene - circumstanțele noastre! Le privesc unduindu-și ochii verzi înspre tine și nu pot să strig! Le privesc strălucirea din solzi și-as vrea să te opresc...Nu vrei să pășești și mai mult și...te cred, jur!, te cred. Dar mă condamni pe mine să rămân neprivită, neatinsă, nesărutată. Eu...să rămân acolo, cu ea, în trecutul tău. Pe același sertar cu ea. Paradoxal, eu vin din viitor. Iar tu nu vrei ca viitoru-ți să-ți fie trecut.Așa că te-ntreb, din nou, mie ce-mi spui? Și tu-mi spui să plec că pe ea n-o mai vrei. Iar eu...rămân fără de tine și, odată cu tine, și fără de partea din mine care a cutezat să simtă. Va fi plecat demult până s-apuc eu s-o plâng. Rămâne visul...unei nopți de primăvară. Și, cine știe?, poate că voi spune, peste ti

    Citește mai departe

  • Erori de procedură... 250

    Ceva s-a schimbat Vin aici să(îți) mărturisesc după atâta timp. S-a petrecut o eroare în procedură. Unii ar sancționa-o cu nulitate, eu o las să producă efecte. Sunt fericită, asta e eroarea. În sistemul meu judiciar cel de toate zilele, în care, legată la ochi, împărțeam verdicte în stânga și în dreapta, judecând numai în spiritul legii. Iar legea, perfect imperfectă, mă îndemna la multă nefericire. Poate că fără să vrea. N-o suspectez de rea voință. Se prea poate ca eu însămi să fi extras nefericirea din lege ca pe un dar nevrut.Astăzi m-am trezit. Și am dezlegat ochii. Și am văzut soare, și salcâmi înfloriți. Și mi-am dat seama că sunt ceva săptămâni de când ei au înflorit. Mai am, sper, o săptămână să mă bucur de mirosul de salcâm. Poate chiar mai mult, poate că îmi va rămâne mirosul impregnat în ființa mea și îl voi fi regăsit când, în noapte, dezolată, îl voi căuta. Așa că am încetat să arunc sentințele. Am încetat să îi privesc pe alții prin grosul materialului cu care mă le

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile