Mimici si feţe

… intr-o singura persoana. Publicul striga: urmatoarea masca! Publicul cere: urmatoarea masca! Publicul aclama: urmatoarea masca! Asa se terminau mai marea majoritate a spectacolelor ei. Nu conta omul, conta personajul. Dar cateodata omul e cel care e cerut de public in ipostaze mici, marunte sau grandioase. Mimica mirosea inca din primele randuri de spectatori a sudoare mai mult decat a talent. Toti se simteau excitati de potentialul ei de a se camufla pe o scena. Toti simteau nevoia sa strige: “eu is ala!” Toate acestea alcatuiesc un succes impreuna cu acele schimburi de mimici intre persoane si personaje.

– Redescopera-ma, spuse ea

– Ei, ce crezi ca acum stau sa vad ce e in cutia ta toracica? Tu crezi ca eu am timp de abureli d-astea? ea se intoarse cu spatele gol catre el. O ia in brate. O saruta scurt pe partea dreapta a gatului ei lung si alb, cum ar zice el, ca de girafa domesticita. O impinse zdravan de perete si acolo ramase ti...