Minciunel şi
Gogoşică,
Doi căţei de curticică,
De mici erau prieteni
buni,
Chiar de când erau doar
pui.
Veseli tare,
jucăuşi,
Năzbâtioşi şi ghiduşi,
Mai mereu se fugăreau,
Lătrau şi se zbenguiau.
Minciunel, ştiu, aţi
ghicit:
Era bun la
“înflorit”:
Dintr-o mică întâmplare
El crea poveste mare!
Gogoşică, ce să
spun:
Când găsea, înfuleca
Gogoşele cu magiun;
Tare greu se mai oprea!
Dar să ştiţi, cu toate
astea,
Paznici buni se
dovedeau:
Nimeni nu intra în
curte
Fiindcă tărăboi făceau!
Şi păzeau cu
străşnicie
Curtea-n care se jucau,
Iar stăpânii, mândri
tare
Foarte mult i-apreciau.
Căci căţeii, chiar
micuţi
Erau tare de ispravă,
Chiar de se-agitau cu
joaca,
