" S-a întors? Nu, nu se va mai întoarce niciodată, nu mai
există lupta, poate doar resemnarea. Mor pentru tine, mor pentru că
sunt prea laș pentru a mai schimba ceva, prea laș pentru a mai
spera la un alt sfârșit, prea laș pentru a mai încerca să repar
ceva. Oare cum mai poți trăi când îți simți sufletul
descompunându-se puțin câte puțin, când mirosul amintirilor e de
nesuportat, când viața nu mai înseamnă nimic? Când totul se rezumă
la un singur termen: abandon. Iubesc frânturi, prețuiesc imagini
apuse și nu simt decât un sentiment de ură, o ură care asemenea
unei mocirle nu face decât să mă distrugă, să nu mai lase nimic
nealterat. Am avut nevoie de atâția ani pentru a conștientiza un
lucru atât de simplu:
Singurul om care a murit de-a
lungul anilor aceștia sunt eu, doar eu.
"
T. N.
" Credeam a fi tânăr sub soare, și m-am pomenit fără
vârstă. Și dacă-n miez de nopți mai aveam ani, în amiezi nu-i mai
aveam. Toate vârstele fug și rămâi ființă și neființă, prestigiu
vibrant în nihilismul mistic al însoririlor. "
Emil Cioran
