" Întotdeauna toți m-au iubit,
Cei ce mă urau m-au iubit cel mai tare.
Am trecut printre oameni
Mereu acoperită de dragoste,
Cum trec prin iarnă
Acoperită mereu de ninsoare.
Legea talionului e fără milă.
Iubirea cere iubire
Cum sângele cere sânge,
Când ninge...
Ninsoarea îmi cere și mie să ning.
Dar eu trec prin zăpadă dormind,
Tu ești semnul din care
Nu vreau să mai ies,
Rar câte-o privire mai mare
Distrată, uitucă visez,
Neaua moale îngheață pe mine,
Mă strânge,
Mi-e cald în somn și bine
Cei ce mă urau m-au iubit cel mai tare.
Am trecut printre oameni
Mereu acoperită de dragoste,
Cum trec prin iarnă
Acoperită mereu de ninsoare.
Legea talionului e fără milă.
Iubirea cere iubire
Cum sângele cere sânge,
Când ninge...
Ninsoarea îmi cere și mie să ning.
Dar eu trec prin zăpadă dormind,
Tu ești semnul din care
Nu vreau să mai ies,
Rar câte-o privire mai mare
Distrată, uitucă visez,
Neaua moale îngheață pe mine,
Mă strânge,
Mi-e cald în somn și bine
Și știu că o să mor,
Aș fi iertată
Daca m-aș trezi din tine,
Dar nu-mi doresc decât,
De sub pleoapele închise izvorât,
Fâlfâitul acesta ușor.
Trec dincolo cuprinsă de zăpadă,
Spre inima celui din urma labirint,
Unde m-așteaptă-o dreapta judecată
Care-o să mă găseasca vinovată
Poate...
Și-o să mă pedepsească pentru toate
Iubirile pe care le-am netrăit dormind. "
Aș fi iertată
Daca m-aș trezi din tine,
Dar nu-mi doresc decât,
De sub pleoapele închise izvorât,
Fâlfâitul acesta ușor.
Trec dincolo cuprinsă de zăpadă,
Spre inima celui din urma labirint,
Unde m-așteaptă-o dreapta judecată
Care-o să mă găseasca vinovată
Poate...
Și-o să mă pedepsească pentru toate
Iubirile pe care le-am netrăit dormind. "
Ana Blandiana
