În arena Santa Margarita din oraşul minier Linares, pe o căldură sufocantă tipică unei după-amieze andaluze, mai bine de 10.000 de oameni aşteaptă cu răsuflarea tăiată ca Manolete să-i dea lovitura de graţie taurului Islero. E joi, 28 august 1947, iar oraşul e în febra Feriei de San Agustín. Cu gesturi sigure, Manolete înfige spada, dar taurul, la rândul său, înfige cornul drept în coapsa matadorului. Mor amândoi:taurul imediat, iar matadorul în dimineaţa zilei următoare. O dramă care a lăsat Spania în stare de şoc.De-abia ieşită din febra Războiului Civil, sărăcită şi dezorientată, Spania e în căutarea unor noi eroi. Şi cum în peisajul cenuşiu postbelic spectacolele de coridă sunt ca nişte ­focuri de artificii, frumoase, surprinzătoare, prilej de adunare, aceşti noi eroi vin mai cu seamă din universul tauromahiei. Unul dintre ei e Manolete, numele de scenă a...