Moravuri, moravuri…

A fost odata ca niciodata o lume a orgoliilor de tot felul. Unul se credea Dumnezeu si credea ca poate imparti dreptatea. Altul se credea cel mai mare moralist in viata, suferea cumplit ca nu mai era bagat in seama ca pe vremuri. Altul credea ca numai el are darul scrisului si cantarea totul cu cantarul lui care insela la gramaj. Altul vedea totul deformat.

Altul nu-si mai incapea in pene de atata originalitate. Mai erau si altii care vedeau cu ochi critic totul si nu mai conteneau cu vorbele rele de dimineata si pana seara.

In lumea orgoliului si a egocentrismului, prea plinul de sine (ca sa nu-i zic self esteem:) atinsese niste cote alarmante. Crestea intr-o zi cat la altii intr-o viata. Intr-o zi pe-acolo a aparut un omulet normal, dornic sa-si croiasca si el o identitate oarecare.

Imediat titanii orgoliosi l-au inconjurat din toate partile ca sa-i dea o lectie, sa-l striveasca, caci prezenta un real pericol pentru comunitatea orgoliosilo