Mi-am propus să redau și aici experiența AltIași pentru mine. Din 2011 pînă în 2014, mai exact. Am deschis, așadar, seria recenziilor de carte cu Herta Muller.
Omul este un mare fazan pe lume
Omul este un mare fazan pe lume, una dintre cele mai cunoscute
scrieri ale Hertei Muller, publicata in 1986 la Berlin, a aparut in
colectia fiction a Editurii Humanitas, in traducerea Corinei
Bernic.
„Preotul oprise orologiul. Rotile dintate n-aveau voie sa
masoare timpul pacatului. Linistea trebuia sa apese acuzator peste
sat.” Linistea apasatoare invaluie intregul roman in aceeasi
maniera in care a acaparat vietile locuitorilor acestui sat din
Romania. O Romanie a timpului oprit in loc; o Romanie a celor care
nu isi mai gasesc locul in ea; o Romanie desprinsa parca din
pensula lui Dali.
Omul este un mare fazan pe lume prezinta societatea romaneasca
a anilor ‘80, cind lupta grea pentru supravietuire ii obliga pe
toti sa emigreze. Astfel, Germania devine noul vis american,
romanii sperind ca dincolo isi vor recupera vietile si demnitatea
la care au fost nevoiti sa renunte in tara lor. Dorinta aceasta
devine obsesie pentru cei care inca isi asteapta pasaportul, mai
ales ca sint imbatati de libertatea si fericirea ce transpar din
scrisorile trimise de consatenii care au reusit sa plece.
Pentru morarul satului, Windisch, actele intirzie, iar asta
pentru ca inca nu a inteles cit il costa libertatea, sacii cu faina
pe care ii trimite in mod constant autoritatilor locale nefiind de
ajuns. Pina cind va fi suficient de puternic – sau de las?! – incit
sa accepte pactul faustian cu propria-i libertate, el este cel care
percepe cel mai acut degradarea lenta, asteptarea incordata a
sfirsitului inexorabil: „De cind vrea sa emigreze, Windisch vede
sfirsitul peste tot in sat. Si timpul incremenit pentru cei care
vor sa ramina.”
Ranile razboiului au sters granitele temporale, intregul roman
fiind construit pe oscilatia permanenta dintre trecut si prezent.
Acum Windisch masoara timpul prin intermediul unor simboluri
recurente: monumentul eroilor, trandafirii, hirtoapa. Dar ranile
razboiului au sters si granitele moralitatii, preotul satului si
militianul cerind un pret ridicat si nedrept in schimbul
certificatului de botez si al pasaportului.
Ce o distinge pe Herta Muller de ceilalti autori care au scris
despre emigratie este stilul, mai precis lirismul concentrat si
proza plina de sinceritate, aceasta fiind si motivatia juriului
Nobel 2009. Asadar, scriitoarea germana de origine romana ne
prezinta povestea familiei Windisch intr-o maniera laconica, ce se
apropie intr-o anumita masura de minimalism. Insa proza lui Herta
Muller se adreseaza in special celor care au trait aceste
experiente comuniste, motiv pentru care unii cititori pot percepe
stilul ei ca fiind sarac in semnificatii.
Articol scris de Simona Lozovschi | Dum, 28/08/2011 -
09:23http://www.altiasi.ro/carte/omul-este-un-mare-fazan-pe-lume
