Nu, n-am murit (cei care au mai verificat contul
meu de pe Instagram au observat postarea câte unei fotografii, din
când în când). Doar că am obosit un pic (mult de lucru şi la
serviciu, şi acasă). Plus greaţa aferentă fiecărui an electoral
(locale & parlamentare).
Ce am mai văzut de când n-am mai scris pe
aici?
O definiţie superbă a românismului ”verde”, de
prin vremea campionatului ăla de fotbal unde am luat-o pe cocoaşă
zdravăn: o maşină împodobită, pe ambele laturi, cu steguleţe
tricolore de susţinere a Naţionalei şi înmatriculată în Bulgaria!
N-am apucat să-i fac o poză, din păcate... dar a fost un
moment...
Nu credeam că e posibil ca dând drumul la o arteră
de circulaţie în plus, să reuşeşti să dai şi mai mult traficul
peste cap prin impunerea unor reguli de circulaţie aiurea; s-a
întâmplat (şi se întâmplă, încă, zilnic) pe Calea lui Traian, în
zona centrală. De fapt, nu mă mai mir, după ce (vezi contul de
Instagram Râmnicu Vâlcea din dreapta) Rutiera locală poate da aviz
pentru semne de circulaţie complet anapoda.
Am avut treabă două zile prin Secuime şi m-am
îndrăgostit şi mai mult de zona aceea. Cu ocazia asta m-am lămurit
şi ce e cu liniştea (aproape suspectă) de pe străzile lor pe timpul
nopţii când, stând la la Tuşnad, pe balcon, la o bere vorbită în
răcoarea nopţii (Bucureştiul era sub cod galben de caniculă, iar eu
aveam un hanorac pe umeri!), pe strada de dedesubt, puţin după ora
22.00, a trecut... ursul. Mergea încet - fără să bage în seamă un
câine care îl lătra, nu cu răutate, ci parcă pentru că aşa îi era
scris în fişa postului – către un punct de depozitare a gunoiului,
să caute ceva de mâncare. Cine dracu’ să mai bântuie noaptea aiurea
pe străzi cu aşa pietoni?
