RAFTUL DE ROCK- III
Titlu : Nebunul cu ochii închişi. Poveşti de
viaţă
Autori: Mony Bordeianu în dialog cu Doru
Ionescu
Editura :Integral
Data apariție : 28.05.2016
Format: 13x20 cm
Număr de pagini: 152 + 8 pagini coliță
imagini
ISBN: 978-606-8782-36-2
Această carte nu e o lucrare beletristică – cu atât
mai puțin un roman –, nici
o autobiografie, nu e nici măcar o descriere exactă a celor
întâmplate de-a lungul anilor. Este doar o încercare de a-mi aduce
aminte de una sau de alta, sunt doar
niște
povești de
viață.(…)Adevăr sau
legendă, aceasta este povestea vieţii mele, alcătuită din
fragmente, interviuri, oglindiri, amintiri.
Mony Bordeianu
Născut în Besenova Nouă ( redenumită mai târziu Dudeştii
Noi), în Banat, după mutarea la Timişoara în 1960, se nimereşte să
fie vecin cu Nicu Covaci, cu care va lega o prietenie careva ţine
până în ziua de azi.De fapt primele dăţi se întâlniseră la USODA (
un fel de ştrand din perioada aceea) şi apoi constată că nu stau
departe unul de celălat, ba îşi mai descoperă şi afinităţile
muzicale comune.
Activează la început în trupa Uranus (formaţia
Uzinei de Baterii din Timişoara), apoi se
“transferă” la
Sfinţii lui Covaci, care mai târziu se va reboteza
Phoenix (după cântarea de la balul bobocilor de la
IATC).Repertoriul era compus la început din coveruri Shadows,
Beatles, Kinks, Byrds, Stones, după care încep să aibe şi
compoziţii proprii.
După cum recunoşte şi Covaci, rolul decisiv în alegerea
stilului formaţiei (beat), în anii ’60, îi revine lui Mony, care
avea şi un rol important în scrierea pieselor (practic de partea de
creaţierăspundeau cel mai mult Mony şi Nicu Covaci)
De departe cel mai cosmopolit dintre trupeţi, pe
jumătate neamţ (şvab), Mony Bordeianu avea norocul să
aibă o mătuşă în SUA şi bunica din partea mamei în Germania, bunică
care îl aproviziona cu discuri, reviste de muzică (Bravo, Melody
Maker), chitări, amplificatoare, etc.E antologic episodul cu prima
probă a amplificatorului Selmer, o experienţă aproape
religioasă.
Încep să aibe din ce în ce mai multe concerte (
cântările de acasă din Timişoara din clubul Lola, festivalul de la
Iaşi, două veri pe litoral), acest fapt ducând la perfecţionarea
trupeţilor ca şi înstrumentişti şi implicit la sudarea formaţiei.
La festivalul de la Iaşi dau peste providenţialul Cornel Chiriac
cel care de altfel le va mijloci şi primele înregistrări.După
apariţia a doua EP –uri, în culmea gloriei, primeşte viza de
America, chiar înainte de a da examenul de stat (licenţa în vremea
aceea).
Pleacă legal (împreună cu familia) în America via
Germania (unde va sta căteva luni chiar la Cornel Chiriac cel care
ajunsese deja la Europa Liberă), însă nu se prea adaptează vieţii
de acolo.Un an nu lucrează, aprofundând însă limba engleză, iar
apoi începe de la munca de jos (împachetat de
chiloţi).
Revine în ţară să se însoare, pleacă înapoi cu nevasta
în America, apoi după 7 ani şi un divorţ, revine în Europa, mai
precis Germania, la chemarea lui Covaci care fugise din ţară cu
restul trupeţilor, mai puţin Baniciu (povestea e ultra
cunoscută).Trăieşte alături de ceilalţi trupeţio viată relativ
boemă (concerte, chefuri, fănişoare şamd) însă atunci când se cam
termină rezervele,concertele se împuţinează, nu reuşesc să prindă
contracte cu casele de discuri şi sunt nevoiţi să se despartă din
nou.
Revenit după revoluţie în ţară, va avea câteva turnee cu
renăscută Phoenix, primind chiar meritul cultural în grad de
cavaler de la preşedintele României în 2007.
***
Am dat peste volumul de mai sus pe site-ul editurii
Integral (editură care are o întreagă colecţie dedicată celor de la
Phoenix), căutând după ultima carte a lui
Krossfire.Aveam deja în bibliotecă opusul lui Covaci apărut prin
anii ’90 la Nemira (Phoenix, însă
eu ) şi cum aveam de gând să-i dau o recitire, am considerat
numai bună cartea despre Mony ca un preambul la istoria Phoenix .De
fapt, tot Integral a reeditat Phoenix, însă eu
aceasta primind şi o continuare prin Giudecata
Înţepţilor.
Iniţiatorul acestui proiect (şi
autor/coautor) e nimeni altul decât Doru
RockerIonescu, omul din spatele primei reviste româneşti de
rock/metal postdecembriste (Rocker,
apărut înainte de HMM-ul lui Lenţi) şi mai apoi un
adevărat istoric al fenomenului rock românesc din
perioada comunistă, dezgropând la propriu din arhivele TVR o
multime de materiale inedite din acea perioadă, materializate
ulterior în cadrul emisiunilor Remix.Rock Forum, Timpul Chitarelor
Electrice de pe TVR 2, apoi defunctul TVR Cultural, prin serialele
retrospective despre Phoenix (Integrala Phoenix), Sfinx, Progresiv
TM, Pro Musica, Semnal M şi mulţi alţii.
O carte plăcută la citit, şi mai uşor dacă se cunoaşte
căte ceva din istoria trupei,se poate asezona cu fonograme din
epoca, mai ales de pe opusul Vremuri.O muţime de amănunte
inedite despre cum au apărut piesele arhicunoscute astăzi, detalii
din culise,originea numelor de Sfinţii, apoi Phoenix,
improvizatiile tehnice care tineau loc de scule profi în acea vreme
şamd.
Nu vreau să “dau spoilere”
prea multe aşa că vă las pe voi să puneţi mâna pe acest volum
absolut necesar pentru cei interesati de istoria culturii populare
autohtone, rockeri sau nu, poate simpli nostalgici după anumite
Vremuri.
