Din cate se pare Nero dorea ca numita Poppea Sabina sa
devina amanta sa. Cum legile decentei din acele timpuri cereau ca
ea sa fie casatorita, Nero ii cere lui Marcus Salvius Otho sa se
casatoreasca cu ea.Tacit povesteste ca Poppea era o femeie extrem
de frumoasa si inteligenta, careia nu-i lipsea nimic in afara de
onestitate. In aceste conditii Otho se indragosteste de ea si
refuza sa ii faca pe plac lui Nero, care dupa amenintari si
presiuni si vede constrans sa anuleze nunta si sa il trimita pe
Otho sa guverneze indepartata provincie Lusitania (aflata in
Portugalia). Poppea era o femeieambitioasa si a inceput sa ii ceara
lui Nero sa o faca imparateasa, in conditiile in care Nero era
casatorit si avea o relatie rece cu sotia sa. Claudia Octavia,
sotia lui Nero, era iubita de popor si de pretorieni, era protejata
de Seneca, de Burro si mai ales de Agrippina Minor Iulia (mama lui
Nero). Poppea, pentru a obtine ceea ce dorea, il impinge pe Nero sa
elimine obstacolul principal – sa isi ucida propria
mama.
In timp ce participa la sarbatorile Minervei de la Baia,
Nero a invitat-o pe mama lui sa i se alature. A trimis deci o nava
la Anzio sa o aduca la Pozzuoli. In timpul calatoriei, pardoseala
navei se prabuseste, dar Agrippina reuseste sa se salveze innotand.
Sfatuit de Seneca si Burro, Nero decide sa o ucida oricum, inainte
ca stirea „accidentului” sa se transforme intr-un scandal si
trimite asasini platiti pentru a o elimina. Dupa acestea, Nero a
trimis o scrisoare Senatului, in care afirma ca mama lui a
complotat impotriva sa, dar apoi plina de remuscari s-a sinucis.
Desi cunosteau adevarata poveste senatorii au dat dovada de
lasitate si au pornit manifestari de fericire si momente de
rugaciune pentru a multumi zeilor ca au fost scapati de tradatoare.
Mergand la Campidoglio si vazand manifestarile de fericire, Nero a
declarat ca nu mai are nevoie de ajutoare, iar la putin timp (in 62
d.Hr.) Burro, favoritul Agrippinei isi gaseste sfarsitul. Moartea
acestuia ar fi fost pusa pe seama unor probleme de sanatate, insa
multe persoane il vedeau pe Nero vinovat. Un alt incident din anul
62, l-a avut protagonist pe Nero, instigat de Poppea, incident care
se termina cu uciderea sotiei sale Octavia. Si dupa acest incident
„curajosul” Senat declara zile de sarbatoare. In acea vreme insa
senatul era la un minim istoric in ceea ce priveste autoritatea si
nu era format din patricieni, asa cum se obisnuia.
Ultimele farame de simpatie pentru Nero aveau sa dispara
intr-un incident care a ramas faimos peste secole: incendierea
Romei. Intr-o noapte cu luna plina, intre 18 si 19 iulie 64, un
incendiu pornit dinzona Circo Massimo s-a raspandit in toata Roma,
fara a putea fi izolat. Strazile inguste si edificiile din lemn au
cazut cu usurinta prada flacarilor. Teoriile spun ca daca focul ar
fi fost pus de oameni platiti, acestia ar fi asteptat o noapte fara
luna plina, si deci ar parea ca a fost un accident. Poporul roman
insa gasise vinovatul in persoana lui Nero, un om cu multe cadavre
in spate si o moralitate indoielnica. Se spune ca Nero statea
intr-un turn si canta, atunci cand Roma ardea, ca a comparat
incendierea Romei cu incendierea Troiei si ca a incendiat Roma
pentru ca dorea sa isi faca un palat in zona respectiva. Alte
teorii spun ca Nero era in afara Romei cand a avut loc incendiul.
Ce se stie sigur este ca Nero a incercat sa ii ajute apoi pe
sinistrati, si ca a reconstruit zona, facand insa si un palat
spectaculos „Domus Aurea”.
