In ganduri ma sufoc incercand sa-mi gasesc raspunsuri, incercand sa respir. Ma ineaca, ma coplesesc...ma distrug incet dar sigur precum cancerul ascuns printre maruntaiele corpului. Isi asteapta momentul oportun si toate rabufnesc la unison ca si cand sufletul meu le-a soptit sa nu ma lase sa aflu realitatea.
Un camp de lupta impanzit cu mii de eu-ri ce par sa nu renunte niciodata la orgoliu, sau sa arunce armele pe pamant, sa le-ngroape si mai apoi sa ma lase sa-mi aflu adevarurile nenorocite.
Un sistem propriu de aparare impotriva mea; ceea ce nu stii, nu te doare.