Postat Maria
Maestre, de ce privesc totul, inclusiv pe mine, intr-un
mod atat de serios?
– Egoul nu poate exista decat prin seriozitate. Nimic nu
ucide mai rapid egoul decat rasul, joaca, bucuria. Cand incepi sa
privesti viata ca pe un simplu joc, egoul nu mai poate exista.
Egoul este o boala; el are nevoie de atmosfera tristetii pentru a
exista. Si seriozitatea creeaza in tine aceasta tristete. Tristetea
este solul in care se dezvolta egoul. Tocmai de aceea asa-zisii
sfinti venerati de lume sunt atat de seriosi si gravi, pentru ca ei
sunt cei mai egoisti oameni de pe pamant. Poate ca unii incearca sa
arate ca sunt umili, insa sunt foarte mandri de piosenia lor. Pana
si pe aceasta o considera ca fiind ceva foarte serios. Un sfant
adevarat nu poate fi serios. O persoana religioasa celebreaza
viata.
Nu mai privi viata prea serios; ea este o joaca, o gluma
– da, o gluma cosmica. Permite-i rasului sa patrunda in tine. Rasul
este mult mai semnificativ decat rugaciunea. Rugaciunea nu iti
poate distruge egoul; dimpotriva, ea il poate face sa devina foarte
pios si aparent sfant. Dar cand razi cu toata fiinta ta, ai
observat? Egoul dispare pentru o clipa. Atunci redevii copil si
uiti complet de seriozitate. Priveste-te cand razi: unde-ti este
egoul? Cine mai esti tu? Deodata, devii fluid, nu mai esti solid,
ci curgator. Nu te mai vezi ca fiind o persoana in varsta, cu multe
experiente si amintiri, cu o multime de informatii si
invataturi.
Tocmai de aceea iubesc atat de mult glumele – ele sunt o
otrava pentruego!
Osho
