Cartea de nisip
Jorge Luis Borges era de parere ca fiecare scriitor foloseste,
sau chiar isi creeaza, o mitologie proprie, de care nu este insa
constient, cititorii fiind cei care o descopera. Mitologia lui
Borges se contureaza subtil si cu discretie in Cartea de nisip,
volum de povestiri aparut la Editura Polirom, in colectia Top 10+.
Fiecare povestire ascunde o idee a autorului. Astfel, in spatele
cuvintelor simple se intrezaresc conceptiile lui Borges, cartea
fiind ca un puzzle in care cititorii trebuie sa puna cap la cap
piesele pentru a il descoperi pe autor.
„Cred ca cea mai buna carte a mea de povestiri e ultima pe
care am scris-o, Cartea de nisip; in ea nu exista nici un cuvint
care sa-l incurce pe cititor. Povestirile sint spuse simplu, desi
ele nu sint deloc simple; pentru ca nu exista lucruri simple in
univers; totul este complex. Eu le deghizez in povestiri simple.”
(Jorje Luis Borges)
Opera lui Jorje Luis Borges este opera complexa (curprinde
poezie, proza fantastica, dar care are substrat filosofic,
eseistica) a unui scriitor cu ambitii modeste. Modeste nu pentru
simplitatea mesajului, ci pentru claritatea ideilor, Borges
opunindu-se cu desavirsire tuturor artificiilor literare care
distrug naturaletea scriiturii. De asemenea, ambitii modeste si
pentru ca se considera mai intii de toate un foarte bun cititor,
abia apoi un scriitor. Intr-un interviu acordat in 1980 publicatiei
Artful Dodge a declarat ca atunci cind cititorii il intrebau care
era mesajul poeziilor si povestirilor sale le raspundea ca nu stie.
„Sint doar un visator, abia apoi un scriitor, dar cel mai fericit
sint in calitate de cititor.”
Asemanat deseori cu Joyce, Faulkner si Nabukov pentru spiritul
inovator, Borges s-a distantat cert de acestia prin adoptarea unui
stil simplu, in defavoarea celui baroc. In acelasi interviu a
marturisit ca, desi s-a nascut in 1899, simte ca apartine secolului
al XIX-lea, datorita preferintelor literare, atit ca cititor, cit
si ca scriitor. Ba mai mult, s-a alaturat miscarii Ultraiste,
aparuta in Spania in 1918, care avea orientari avangardiste si care
s-a opus modernismului (curent ce acaparase poezia sud-americana
inca de la sfirsitul secolului al XIX-lea).
In plus, considera ca fiecare generatie de autori are
obligatia de a rescrie literatura trecutului, dar intr-o maniera
diferita. „Cind scriu o poezie, sigur a mai fost scrisa de
nenumarate ori, datoria mea morala fiind sa o redescopar”, afirma
Borges in interviu. Un astfel de exemplu este povestirea „Pierre
Menard, Author of Quixote”, in care isi imagineaza cum ar putea un
francez din secolul XX rescrie faimosul roman al lui Miguel de
Cervantes. Concluzia la care ajunge naratorul este ca cele doua
opere sint identice la nivelul limbajului, insa ca cea a lui Menard
este mai bogata, subliniind inca o data ideea ca ceea ce distinge
un roman de un altul sint experientele si trairile autorului.
Borges cel din Cartea de nisip este unul matur si serios,
preocupat de inexorabilitatea timpului, de religie si istorie, de
dedublarea fiintei umane si de conditia ei. Insa povestirile
vorbesc despre el in aceeasi masura in care vorbesc si despre noi;
un noi mai profund, mai intelept.
Naratiunea este relatata la persoana I, perspectiva „avec”
(mai putin in Oglinda si masca, unde povestea Preainaltului Rege si
a poetului este narata la persoana a III-a), facindu-ne sa ne
indoim de obiectivitatea celor prezentate, in ciuda tuturor
precizarilor temporale si spatiale menite sa asigure veridicitatea
faptelor istorisite. Uneori marturiseste deschis faptul ca totul
este o nascocire a naratorului: „Asa se vor fi intimplat lucrurile,
chiar daca intr-un mod mai complex; asa pot visa eu ca s-au
intimplat.” (Avelino Arredondo)
Oricum, Borges ne invata ca nu veridicitatea faptelor importa,
intrucit realitatea este subiectiva, oamenii traind de fapt cu
iluzia realitatii. Isi incepe una dintre povestiri, Ulrica (singura
poveste de dragoste din volum; de altfel, cu exceptia citorva
povestiri, femeile lipsesc din opera lui) astfel: „Relatarea mea va
fi conforma realitatii sau, in orice caz, amintirii mele personale
despre realitate, asta insemnind acelasi lucru.”
Borges se reinventeaza permanent. Cartea de nisip este o
pendulare continua intre diverse ipostaze si numeroase masti in
spatele carora se ascunde Borges, prizonierul cartii fara inceput
si fara sfirsit; robul Cuvintului si al realitatii. Dar este vorba
despre o realitate subiectiva, in care totul este posibil, inclusiv
transgresarea spatiilor temporale si intilnirea cu sinele, de care
nimeni nu poate scapa: „Visul meu a durat mai bine de saptezeci de
ani. Si, de altminteri, atunci cind te destepti, te regasesti, in
mod fatal, pe tine insuti.” (Celalalt)
Astfel, fie ca se afla in cautarea Cuvintului (Undr), fie ca
este asasinul presedintelui (Avelino Arredondo), un tinar de 13 ani
caruia ii sint dezvaluite in aceeasi noapte si dragostea si moartea
(Noaptea darurilor) sau un profesor de literatura care calatoreste
in timp (Utopia unui om ostenit), Jorje Luis Borges reuseste ce
si-a propus: sa deghizeze complexitatea universului in spatele
cuvintelor simple.
Articol scris de Simona Lozovschi | Sam, 24/09/2011 - 14:30
http://www.altiasi.ro/carte/cartea-de-nisip
