A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti, o Nora.

 Scriam cîndva că „cu Nora Iuga nu-ți faci planuri. Nici cînd o citești, nici cînd o asculți, nici cînd scrii despre ea. Lucrurile se întîmplă. Pur și simplu. De la sine. Și totul e așa natural, frumos și inopinat încît nici nu are sens să încerci să pui ordine în lucruri, cuvinte, idei și text. ”

Așa pare să fi simțit și Carla Teaha cînd a făcut filmul De ce mă cheamă Nora cînd cerul meu e senin (2023) și mă bucur tare că a lăsat-o pe Nora să fie Nora. Însuși chipul Norei este un personaj, iar cu prilejul filmului am aflat că și picioarele ei spun o poveste. 

 Nora, o poveste despre poezie, viață, vis, senzualitate, pasiune, ironie, salcîm care minte și cer albastru. Poza de mai jos este o scenă din...