Postat Maria
God said:
Nu te teme. Cum poți fi înflăcărat de iubire când te
temi? Când te temi, vezi umbre peste tot. Umbrele sunt doar umbre.
Nu sunt reale. Te temi de umbre. Umbrele nu te rănesc.
Acceptarea radicală a fricii te doare. Frica te face să
te oprești pentru umbre. Te înclini adânc la umbre.
Frica este un concept pe care l-ai adus. Frica este un
răspuns. Este o reacție. Nu este un act curajos faptul că inima ta
tremură ca și cum nu ar exista mâine. Nu te face să reînveți frica
să-i dai o altă față și să păstreze în viață fața
fricii.
Ei bine, în Adevăr, nu există mâine și nici ieri. Timpul
este o pauză temporar aparentă în Structura Universului. Este o
aberație. Frica nu poate exista decât în Pasajul iluzoriu al
Timpului. Temerile și timpul dansează impreună. Sunt parteneri.
Sunt parteneri fricosi. Aceștia fac o muncă neplăcută impreună.
Teama și timpul devin o caracteristică a filmului în viața
ta.
Nu este adevărat că frica și timpul țin cu tine. Este
adevărat că tu te oprești pentru ele. Teama și timpul te fac să te
plimbi în căruța lor, și nu știi cum să cobori. Te temi de un abis
necunoscut și, deci, ții de abisul pe care îl vezi acum, ca și cum
ar fi adevărat și real cu adevărat.
Imaginează-ți, decizi că a te menține pe nimic este o
formă de curaj. Ceea ce faci cu adevarat este sa stai cu conceptul
de frică presat intr-o alarmă de pericol, ca si cum Viata de pe
Pământ este mai periculoasă decat Iubirea, ca si cum Viata este
menită sa fie umplută cu cioburi. Nu este.
Iubirea este Sfântul Graal pe care îl porți înaintea ta.
Iubirea este un dar pe care-l dai Tuturor celor care sunt Sinele
Tău, căci nu sunt alții. Este adevărat că implicând pe alții tu
ești tu de fiecare dată. Poți avea loialitate față de tremuratul de
frică, mai degrabă decât prin strălucitul prin Iubire. Frica este o
mulțime de fleacuri. Nu are nici o substanță.
În timp ce vremea josnică se oprește asupra ta, te
ascunzi de ceea ce nu este adevărat. Ții frica cu toată puterea ta
ca și cum ai fi în partea bună a timpului când timpul și frica sunt
perisabile.
Lucrul cu iluzia hiperactivă a timpului este că de prea
multe ori te lasă mare și uscat. Poți petrece o viată acceptând
puterea falsă a timpului, pentru că te înclini la timp in timp ce
te temi de el. Accepți și autorizezi limita de viteză pe
autostradă. Călătorești în mașina timpului, așa cum
este.
De fapt, conduci masina timpului. În pasiune, auzi
bătăile clopotelor timpului. Auzi bătăile clopotelor pentru tine.
Aceste clopote care bat nu sunt clopote bisericești frumoase. Ele
nu te încurajează. Te tulbură. Cât de nemiloasă e teama căreia i te
închini.
Frica este multă propagandă. Frica fluieră in vant.
Frica are ecoul ei. Frica este tunete și fulgere. Este răgetul unui
leu. Frica este multă gălăgie. Frica este Vrăjitorul din Oz care
râde de tine. Cooperezi. Încerci să scapi nevinovat. Te temi să
faci dreptate. Frica devine un foc mic pe care îl agiți pentru a
ține cald. Ce este teama, decât un balon care pluteste in inima ta
deși îți face inima să se simtă grea?
Încearcă să râzi de frică și vei vedea că temerile tale
se micsorează. Dă-te înapoi de la frică. Înlocuiește-o cu Iubire, o
mare Iubire exuberantă care îți deschide inima imensă pentru ca
toți să vadă. Dragilor, deschideți-vă inima astfel încât să
cunoașteți Plenitudinea Iubirii.
Jos cu frica și sus cu Iubirea.
http://heavenletters.org/heavenletters-romaniasursa
