De-a lungul aniilor am trăit sub impresia că omul este o
fiintă care se adaptează. Am crezut mereu că pământeanul din mine
este mereu schimbător sau cel puțin dorește schimbarea.
Nu mă refer la adaptare de moment, schimbare doar pentru o
perioadă. Vorbesc despre schimbări radicale de caracter, gesturi și
ideologii.
De ce am fost așa naiv? De ce am crezut că omul se poate
schimba?
Pentru că eu m-am adaptat mereu timpului, vremii și
situației. Poate că deja zici ''nu zisei mai sus, schimbare de
moment?''
Nu! Ca să îți dau de înțeles. În 28 de ani de cănd am
suflare pe acest pămănt am căteva momente care au fost atăt de
remarcabile pentru mine, încăt mi-a schimbat cu totul
viața.
Unul din ele aș putea să zic că a fost cănd m-am mutat în
Austria și altul cănd m-am însurat.
De ce vorbesc despre căsnicie și despre momente de
schimbare?
Pentru că atunci am aflat eu căt de diferiți
suntem unul față de altul. Este interesant căte schimbări trebuie
să aibă loc că să putem doi oamni conviețui cu
adevărat.
Îmi amintesc de toate acele veri calde cănd
mergeam în vacanță în România și cănd aveam la dispoziție căte o
săptămână, poate chiar două, ca să ne regasim cu verișorii și
prietenii noștri. Atunci parcă se întămplau cele mai multe
schimbări posibile, dar și pe cea mai scurtă
durată.
Și astăzi încă îmi amintesc cum după două săptămâni de
vacanță, vorbea mama mereu singură prin casă și parcă și acum o aud
¨...ați fost două săptămâni acolo și parcă ați venit alți oameni,
dar nu-i bai că vă așez eu la loc˝.
În perioada aceia copiam gesturi, figuri și mofturi de copii
ce eram și încercam să le aplicăm cu părinți noștri. Dar omul nu se
schimbă cu adevărat dacă dorința nu este una sinceră și schimbarea
una bună. Omul este o ființă a obiceiului. După trei zile și două
palme peste obraz ne reveneam după vacanță, de parcă nici nu a
fost. Este inutil sa pui o mască și să te prefaci că totul este
frumos.
Este doar o iluzie și cu căt mai repede ne dăm seama de
aceasta, cu atăt mai repede vom face schimbarea cu adevărat.
De ce toată discuția aceasta despre
schimbare?
Pentru că cu ceva vreme în urmă cineva mi-a spus că sunt
mereu nervos și îmi pierd prea ușor cumpătul. Printre altele mi-a
mai zis că nu uit niciodată de greșeliile altora, dar acest subiect
este pentru o altă postare.
Ce vreau să zic este că am încercat să nu mai îmi
arăt nervi și să nu mai îmi pierd cumpătul. Zic că am încercat
pentru că în adâncul meu mă enervam și eram gata să explodez, dar
defapt suflam greu și treceam cu vederea.
Nu m-am, schimbat cu adevărat. Am
pus o mască frumoasă, o fațadă finisată și am creat o iluzie a
schimbării. Nu este cel mai sănătos lucru pe care l-am putut face
în acest caz. Cert este că trebuie să îți dorești cu adevărat
schimbarea, nu doar să eviți crezând că dacă îți creezi o iluzie
este și adevarată.
Toată această discuție despre schimbare a început
datorită unor greșeli repetate și a schimbării care nu este
sinceră. Dacă dorești cu adevărat acest lucru să ști că este nevoie
de foarte mult efort depus și o voință puternică. Nu este ceva care
se întâmplă de astazi pe mâine.
