Pe bulevardul Alexandru Ioan
Cuza au locuit doi scriitori cu traiectorii de viață și destine
diferite. Aproape de interesecția cu strada Dr. Felix, la numărul
13, se află casa în care a trăit poetul Constant Tonegaru, din 1933
și pînă la moartea sa timpurie din 1952. A fost unul dintre poeții
importanți ai generației războiului, închis de regimul comunist la
Aiud pentru pozițiile sale tranșante față de ocupația sovetică,
murind la puțin timp după eliberare. Am citit o evocare a sa de
Barbu Cioculescu în 1990, în primul număr al revistei Memoria, după
ce îi citisem numele în micul dicționar de Scriitori Români,
alcătuit de Mircea Zaciu și apărut în 1976. În anii dezghețului,
mai exact în 1969, i-a apărut postum o antologie, Steaua
Venerii, prefațată de același Barbu Cioculescu, pe care am
găsit-o acum cîțiva ani într-un anticariat.
La cîteva case distanță, cum mergi spre bulevardul Gheorghe Duca
(inginerul de căi ferate, nu prim-ministrul liberal), pe partea
opusă a străzii, la numărul 26, găsim casa în care și-a petrecut
ultimii ani din viață Octavian Paler, unul dintre scriitorii foarte
prezenți în viața publică de după Revoluție. S-a mutat acolo după
retrocedarea casei de pe bulevardul Eroilor către moștenitorii
foștilor proprietari. Un gard înalt împiedică orice vizibilitate,
astfel încît nu se văd nici măcar oțetarii pe care eseistul îi
menționează în cărțile sale, acompaniindu-i bătrînețea. Octavian
Paler a străbătut primii ani ai instalării comunismului colaborînd
la nivel înalt cu regimul, ocupînd funcții importante pînă spre
sfîrșitul anilor ’70, cînd începe o disidență față de regimul
Ceaușescu.
Cel puţin trei cărţi fac din el un mare
scriitor: Apărarea lui Galilei, Scrisori imaginare,
Viaţa pe un peron. Editorialele lui politice din anii '90 au
şcolit foarte mulţi tineri, iar prezența sa în fruntea României
libere a însemnat foarte mult pentru presa nealiniată regimului
Iliescu. La una dintre seratele lui Iosif Sava, am văzut un
documentar extraordinar pe care l-a realizat despre satul său natal
de la poalele Făgărașului, Lisa. Muntele, parcă se chema. Un
adevărat poem în imagini.
